De ce este Dumnezeu atât de diferit în Vechiul Testament prin comparaţie cu Noul Testament?




Întrebare: De ce este Dumnezeu atât de diferit în Vechiul Testament prin comparaţie cu Noul Testament?

Răspuns:
Eu cred că la baza acestei întrebări stă lipsa unei înţelegeri elementare a ceea ce atât Vechiul cât şi Noul Testament arată în ceea ce priveşte natura lui Dumnezeu. O altă modalitate de exprimare a aceleiaşi întrebări o regăsim adesea atunci când auzim oamenii spunând: “Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu al mâniei, în timp ce Dumnezeul Noului Testament este un Dumnezeu al dragostei”. Faptul că Biblia reprezintă revelarea progresivă a lui Dumnezeu Însuşi către noi prin evenimente istorice şi prin relaţia Sa cu oamenii de-a lungul istoriei contribuie într-un fel la apariţia ideilor preconcepute şi eronate legate de caracterul lui Dumnezeu în Vechiul Testament prin comparaţie cu cel din Noul Testament. Cu toate acestea, atunci când cineva citeşte cu atenţie şi deschidere atât Noul cât şi Vechiul Testament devine evident faptul că Dumnezeu nu este diferit de la un Testament la celălat Testament şi că atât mânia cât şi dragostea Sa sunt revelate în ambele Testamente.

De exemplu, de-a lungul Vechiului Testament, Dumnezeu este prezentat ca fiind “plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Exod 34:6; Numeri 14:18; Deuteronom 4:31; Neemia 9:17; Psalmul 86:5; Psalmul 86:15; Psalmul 108:4; Psalmul 145:8; Ioel 2:13) iar în Noul Testament bunătatea şi mila lui Dumnezeu sunt manifestate în mod şi mai pregnant şi în plinătatea lor prin aceea că “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). De-a lungul Vechiului Testament Îl vedem de asemenea pe Dumnezeu tratând poporul Său Israel într-un mod foarte asemănător cu iubirea pe care un părinte o manifestă pentru copilul său. Atunci când ei au păcătuit în mod voit împotriva lui Dumnezeu începând să se închine idolilor, Dumnezeu ar fi putut să îi pedepsească aspru şi totuşi de fiecare dată El a fost dispus să îi elibereze în măsura în care ei s-ar fi pocăit de idolatria în care s-au afundat. În acelaşi fel Îl vedem pe Dumnezeu tratând creştinii în Noul Testament. De pildă, Evrei 12:6 ne spune: “Căci Dumnezeu pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte".

În mod asemănător observăm în Vechiul Testament judecata şi mânia lui Dumnezeu revărsată peste păcătoşii care nu se pocăiesc. Tot astfel, în Noul Testament vedem mânia lui Dumnezeu pogorâtă “din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1:18). Şi chiar la o citire rapidă a Noului Testament devine mai mult decât evident faptul că Iisus vorbeşte mai mult despre iad decât despre rai. Astfel, este atât de clar că Dumnezeu nu este în nici un fel diferit în Vechiul Testament faţă de felul cum este în Noul Testament. Prin natura Sa, Dumnezeu este neschimbător şi chiar dacă vedem descoperit un aspect al caracterului Său în anumite pasaje mai mult decât în altele, El nu se schimbă niciodată.

Atunci când cineva începe să citească şi să studieze Biblia cu o atitudine sinceră şi deschisă, devine clar că Dumnezeu nu este diferit în Vechiul Testament faţă de Noul Testament. Şi chiar dacă Biblia este formată din 66 de cărţi diferite, scrise pe 3 continente, în 3 limbi diferite, de-a lungul unei perioade de aproximativ 1500 ani, de către peste 40 de autori (având stiluri de viaţă şi pregătire diferite), rămâne o Carte unitară de la început până la sfârşit fără contradicţii. În ea, noi vedem cum Dumnezeu cel iubitor, milostiv şi drept se poartă cu oamenii în tot felul de situaţii. Şi se poate spune cu adevărat că Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu către omenire. Dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa, şi în special pentru oameni, este evidentă pe tot parcursul Bibliei. De-a lungul Bibliei, Îl vedem pe Dumnezeu cum plin de dragoste şi îndurare îi cheama pe oameni la o relaţie specială cu El, nu pentru că ei ar merita acest lucru, ci pentru că El este un Dumnezeu prin de har şi milă, încet la mânie şi plin de bunătate şi credincioşie. Şi mai vedem un Dumnezeu sfânt şi drept, care este Judecătorul tuturor celor care nu se supun Cuvântului Său şi refuză să I se închine, a celor care s-au întors să se închine unor dumnezei creaţi de ei, unor idoli falşi, în loc să se închine singurului Dumnezeu adevărat (Romani 1).

Datorită caracterului drept şi sfânt al lui Dumnezeu, toate păcatele din trecut, prezent şi viitor trebuie să fie judecate. Din nou Dumnezeu, în infinita Sa dragoste, a creat o cale prin care a plătit pentru aceste păcate şi prin care a oferit oportunitatea împăcării pentru ca oamenii păcătoşi să poată scăpa de mânia Lui. Putem vedea acest adevăr minunat într-o sumedenie de versete, precum 1 Ioan 4:10: “Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre”. În Vechiul Testament, Dumnezeu a lăsat oamenilor un sistem de sacrificii prin care se putea face iertarea păcatelor, însă acest sistem de sacrificii a fost numai temporar şi el arată către venirea lui Iisus Hristos care avea să moară pe cruce pentru ca adevărata ispăşire a păcatelor să se producă. Mântuitorul care a fost promis în Vechiul Testament este revelat în plinătatea Lui în Noul Testament iar expresia desăvârşită a dragostei lui Dumnezeu, trimiterea Fiului Său Iisus Hristos, este arătată în toată slava sa. Atât Vechiul cât şi Noul Testament ne-au fost date ca să căpătăm “înţelepciunea care duce la mântuire” (2 Timotei 3:15). Atunci când studiem în detaliu şi cu inima deschisă Biblia, devine evident faptul că Dumnezeu nu este diferit în Vechiul Testament prin comparaţie cu Noul Testament.



Înapoi la pagina de început în limba Română



De ce este Dumnezeu atât de diferit în Vechiul Testament prin comparaţie cu Noul Testament?