Ce este separarea biblică?




Întrebare: Ce este separarea biblică?

Răspuns:
Separarea biblică este recunoaşterea faptului că Dumnezeu i-a chemat pe credincioşii din lume la o curăţie personală şi comună în mijlocul culturilor păcătoase în care trăiesc. Separarea biblică, de obicei se referă la două domenii: personal şi eclesiastic.

Separarea personală implică angajamentul unui individ de a se supune unui standard de comportament evlavios. Daniel a practicat separarea personală atunci când “s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul” (Daniel 1:8). Separarea lui era biblică deoarece standardul lui era bazat pe revelaţia lui Dumnezeu în Legea Mozaică.

Un exemplu modern de separare personala ar putea fi decizia de a refuza invitaţia la party-uri unde se serveşte alcool. O astfel de decizie ar putea fi luată pentru a birui ispita (Romani 13:14), pentru a ne feri de “orice se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22) sau pur şi simplu pentru a fi consecvenţi într-o convingere personală (Romani 14:5).

Biblia ne învaţă clar că un copil al lui Dumnezeu trebuie să se separe de lume. “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” (2 Corinteni 6:14-17; vezi de asemenea 1 Petru 1:14-16).

Separarea eclesiastică se referă la deciziile unei biserici cu privire la legăturile ei cu alte organizaţii, datorită unor motive teologice sau practice. Separatismul este subînţeles chiar în cuvântul “biserică”, care provine din cuvântul grecesc “ekklesia” însemnând “o adunare a celor chemaţi”. În scrisoarea către Biserica din Pergam, Iisus o avertizează cu privire la tolerarea celor care aduc învăţătura falsă (Apocalipsa 2:14-15). Biserica trebuia să se separe, rupând legăturile cu erezia. Un exemplu modern de separare eclesiastică ar putea fi luarea unei atitudini din partea unei denominaţii faţă de alianţele ecumenice care includ biserici cu apostaţi.

Separarea biblică nu înseamnă ca creştinii să nu aibă nici un contact cu necredincioşii. La fel ca şi Iisus, noi trebuie să fim prieteni cu păcătoşii fără a împărtăşi însă păcatul lor (Luca 7:34). Pavel exprimă o perspectivă echilibrată a separatismului: “V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei răpăreţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume” (1 Corinteni 5:9-10). Cu alte cuvinte, noi suntem în lume, dar nu ca lumea.

Trebuie să fim lumina lumii fără a-i permite acesteia să slăbească lumina noastră. “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatal vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce este separarea biblică?