Cum ar trebui un creștin să facă față sentimentelor de vinovăție referitoare la păcate trecute, fie înainte sau după mântuire?




Întrebare: Cum ar trebui un creștin să facă față sentimentelor de vinovăție referitoare la păcate trecute, fie înainte sau după mântuire?

Răspuns:
Toți am păcătuit și una dintre consecințele păcatului este vinovăția. Trebuie să fim mulțumitori pentru sentimentul de vinovăție pentru că el ne îndeamnă să căutăm iertarea. În momentul în care o persoană se întoarce de la păcat la Isus Hristos prin credință, păcatul său este iertat. Pocăința este parte din credința care duce la mântuire (Matei 3:2; 4:17; Fapte 3:19).

În Hristos, chiar și cel mai atroce păcat este șters (vezi 1 Corinteni 6:9-11 pentru o listă a faptelor păcătoase care pot fi iertate). Mântuirea este prin har, iar harul iartă. După ce o persoană este mântuită va păcătui în continuare, iar atunci când face asta, Dumnezeu încă ne promite iertarea. „Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit” (1 Ioan 2:1).

Eliberarea de păcat, însă, nu înseamnă întotdeauna eliberare de sentimente de vinovăție. Chiar și atunci când păcatele ne sunt iertate, ne mai amintim de ele. De asemenea, avem un dușman spiritual numit „pârâșul fraților noștri” (Apocalipsa 12:10) care ne amintește fără încetare despre falimentele, greșelile și păcatele noastre. Când un creștin experimentează sentimente de vinovăție, ar trebui să facă următoarele lucruri:

1. Mărturisește-ți toate păcatele pe care le cunoști dar nu le-ai mărturisit încă. În unele situații, sentimentele de vinovăție sunt potrivite, pentru că este necesară mărturisirea. Adesea ne simțim vinovați pentru că suntem vinovați! (vezi descrierea lui David a vinovăției sale și soluția pentru aceasta în Psalmul 32:3-5).

2. Cere-I lui Dumnezeu să îți arate alte păcate care ar trebui mărturisite. Ai curajul să fii complet deschis și onest înaintea lui Dumnezeu. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei” (Psalmul 139:23-24).

3. Crede promisiunea lui Dumnezeu că El îți va ierta păcatul și îți va înlătura vinovăția, pe baza sângelui lui Hristos (1 Ioan 1:9; Psalmul 85:2; 86:5; Romani 8:1).

4. În situațiile în care sentimente de vinovăție se ridică cu privire la păcate deja mărturisite și iertate, respinge astfel de sentimente, considerându-le vinovăție falsă. Domnul Își ține promisiunea de a ierta. Citește și meditează asupra Psalmului 13:8-12.

5. Cere-I lui Dumnezeu să îl certe pe Satan, acuzatorul tău și cere-I lui Dumnezeu să restabilească bucuria care vine o dată cu eliberarea de vinovăție (Psalmul 51:12).

Psalmul 32 este un studiu bun. Deși David a păcătuit groaznic, el a găsit eliberare atât din păcat cât și din sentimentele de vinovăție. El a rezolvat cauza vinovăției și a acceptat realitatea iertării. Psalmul 51 este un alt pasaj bun pentru studiu. Aici se subliniază mărturisirea păcatului – David Îl imploră pe Dumnezeu dintr-o inimă plină de vinovăție și întristare. Restaurarea și bucuria sunt rezultatele.

În final, dacă păcatul a fost mărturisit, este pocăință și, astfel, și iertare, este momentul să mergi mai departe. Amintește-ți că noi, cei care am venit la Hristos, am fost făcuți făpturi noi în El. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Parte din „vechiul” care s-a dus este amintirea păcatelor trecute și a vinovăției produse de ele. Din păcate, unii creștini au tendința de a se bălăci în amintiri legate de viețile lor păcătoase, în amintiri care ar fi trebuit să fie moarte și îngropate de mult timp. Acest lucru nu are nicio valoare și este împotriva vieții pline de victorie pe care Dumnezeu o dorește pentru noi. O vorbă înțeleaptă spune că „dacă Dumnezeu te-a scos din canal, nu te arunca înapoi și nu înota în el”.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cum ar trebui un creștin să facă față sentimentelor de vinovăție referitoare la păcate trecute, fie înainte sau după mântuire?