Cartea 1 Cronici



Autorul: Cartea 1 Cronici nu îşi numeşte în mod specific autorul. Tradiţia spune că 1 şi 2 Cronici au fost scrise de Ezra.

Data la care a fost scrisă: Cartea 1 Cronici a fost scrisă probabil între anii 450 şi 425 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Cărţile 1 şi 2 Cronici cuprind în mare parte aceleaşi informaţii ca 1 şi 2 Samuel şi 1 şi 2 Împăraţi. 1 şi 2 Cronici se concentrează mai mult pe aspectul preoţesc al acelei vremi. Cartea 1 Cronici a fost scrisă după exil, pentru a-i ajuta pe cei care se întorceau în Israel să înţeleagă felul în care trebuiau să se închine lui Dumnezeu. Istoria s-a concentrat asupra Regatului de Sud, care cuprindea seminţiile lui Iuda, Beniamin şi Levi. Aceste seminţii au avut tendinţa să-I fie mai credincioase lui Dumnezeu.

Versete-cheie: 1 Cronici 11.1-2: „Tot Israelul s-a strâns la David la Hebron, zicând: «Iată că noi suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta. Odinioară, chiar când era Saul împărat, tu-l duceai şi-l aduceai pe Israel înapoi. Domnul Dumnezeul tău ţi-a zis: ’Tu-l vei paşte pe poporul Meu, Israel, şi tu vei fi căpetenia poporului Meu, Israel.’»”

1 Cronici 21.13: „David i-a răspuns lui Gad: «Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!»”

1 Cronici 29.11: „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!”

Un scurt rezumat: Primele nouă capitole din 1 Cronici sunt dedicate listelor şi genealogiilor. Liste şi genealogii adiţionale sunt presărate în toată cartea 1 Cronici. În secţiunea de mijloc, cartea 1 Cronici consemnează urcarea lui David pe tron şi acţiunile lui ulterioare. Cartea se încheie cu fiul lui David, Solomon, care ajunge împăratul lui Israel. Schematic, cartea 1 Cronici arată după cum urmează: capitolele 1.1-9.23—genealogii selective, capitolele 9.24-12.40—ridicarea lui David, capitolele 13.1-20.30—domnia lui David.

Prefigurări: În cântecul lui David de mulţumire către Dumnezeu din 1 Cronici 16.33, el face referire la timpul în care Dumnezeu va veni să „judece pământul”. Acest lucru prefigurează capitolul din Matei 25, în care Isus descrie timpul când va veni să judece pământul. Prin pilda celor zece fecioare şi pilda talanţilor, El avertizează că aceia care sunt găsiţi fără sângele lui Hristos care să le acopere păcatele vor fi aruncaţi în „întunericul de afară”. El îl încurajează pe poporul Lui să fie pregătit, pentru că, atunci când va veni, El va despărţi prin judecată oile de capre.

Parte din legământul davidic pe care Dumnezeu îl reiterează în capitolul 17 face referire la Mesia care avea să vină şi care avea să fie un urmaş al lui David. Versetele 13-14 Îl descriu pe Fiul, care va fi aşezat în Casa lui Dumnezeu şi al cărui tron va fi întărit pe vecie. Acest lucru poate face referire doar la Isus Hristos.

Aplicaţie practică: Genealogiile de felul celor din 1 Cronici ne pot părea aride, dar ele ne reamintesc că Dumnezeu îl cunoaşte pe fiecare dintre copiii Lui în mod personal, şi cunoaşte până şi numărul de peri din capul nostru (Matei 10.30). Putem găsi odihnă în faptul că cine suntem şi ce facem este scris pentru totdeauna în mintea lui Dumnezeu. Dacă Îi aparţinem lui Hristos, numele noastre sunt scrise pentru totdeauna în cartea vieţii Mielului (Apocalipsa 13.8).

Dumnezeu e credincios faţă de poporul Său şi Îşi ţine promisiunile. În cartea 1 Cronici, vedem împlinirea promisiunii lui Dumnezeu faţă de David, atunci când este făcut împărat peste tot Israelul (1 Cronici 11.1-3). Putem fi siguri că promisiunile Lui faţă de noi se vor împlini de asemenea. El le-a promis binecuvântări celor care Îl urmează, care vin la Hristos cu pocăinţă şi care ascultă de Cuvântul Său.

Ascultarea aduce binecuvântare; neascultarea aduce judecată. Cartea 1 Cronici, la fel ca 1 şi 2 Samuel şi ca 1 şi 2 Împăraţi, este o cronică a modelului de păcat, pocăinţă, iertare şi restaurare a naţiunii lui Israel. În acelaşi fel, Dumnezeu e răbdător cu noi şi ne iartă păcatul, atunci când venim la El cu pocăinţă adevărată (1 Ioan 1.9). Ne putem găsi alinarea în faptul că El aude rugăciunea noastră plină de durere, ne iartă păcatul, ne restabileşte părtăşia cu El şi ne pune pe cărarea bucuriei.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea 1 Cronici