Cartea 1 Împăraţi



Autorul: Cartea 1 Împăraţi nu îşi numeşte în mod specific autorul. Tradiţia spune că a fost scrisă de profetul Ieremia.

Data la care a fost scrisă: Cartea 1 Împăraţi a fost scrisă probabil între anii 560 şi 540 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Această carte este continuarea cărţilor 1 şi 2 Samuel şi începe urmărind ridicarea lui Solomon la domnie, după moartea lui David. Relatarea începe cu o împărăţie unită, dar se încheie cu o naţiune divizată în două regate, cunoscute ca Iuda şi Israel. În Biblia ebraică, 1 şi 2 Împăraţi formează o singură carte.

Versete-cheie: 1 Împăraţi 1.30: „Aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu»—aşa voi face azi.”

1 Împăraţi 9.3: „Şi Domnul i-a zis: «Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc Casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.»”

1 Împăraţi 12.16: „Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul i-a răspuns împăratului: «Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!»”

1 Împăraţi 12.28 „După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur şi i-a zis poporului: «Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.”

1 Împăraţi 17.1 „Ilie, tişbitul, unul dintre locuitorii Galaadului, i-a zis lui Ahab: «Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.»”

Un scurt rezumat: Cartea 1 Împăraţi începe cu Solomon şi se încheie cu Ilie. Deosebirea dintre cei doi îţi dă o idee despre ceea ce se află între aceştia. Solomon s-a născut după un scandal la palat între David şi Bat-Şeba. La fel ca tatăl său, acesta a avut o slăbiciune pentru femei, care îl va ruina. Solomon a făcut ceea ce trebuia la început, rugându-se pentru înţelepciune şi clădind un templu pentru Dumnezeu, timp de şapte ani. Dar apoi a petrecut treizprezece ani clădind un palat pentru el însuşi. Strângerea de multe soţii l-a condus la a se închina idolilor lor şi l-a dus departe de Dumnezeu. După moartea lui Solomon, Israelul a fost condus de o serie de împăraţi, dintre care majoritatea au fost răi şi idolatri. Acest lucru, în consecinţă, a îndepărtat naţiunea de Dumnezeu şi nici chiar propovăduirea lui Ilie nu i-a putut aduce înapoi. În numărul celor mai răi împăraţi au fost Ahab şi împărăteasa lui, Izabela, care a adus închinarea la Baal pe noi culmi în Israel. Ilie a încercat să-i aducă pe israeliţi înapoi la închinarea înaintea lui Dumnezeu, chiar prin provocarea adresată preoţilor idolatri ai lui Baal la o confruntare cu Dumnezeu pe Muntele Carmel. Bineînţeles, Dumnezeu a învins. Acest lucru a înfuriat-o pe împărăteasa Izabela (ca să nu zicem mai mult). A poruncit ca Ilie să fie omorât, astfel că acesta a fugit şi s-a ascuns în pustiu. Deprimat şi epuizat, a spus: „Lasă-mă să mor.” Dar Dumnezeu i-a trimis profetului mâncare şi încurajare şi i-a şoptit într-un „susur blând şi subţire” şi, în acest parcurs, i-a salvat viaţa, pentru a-şi continua lucrarea.

Prefigurări: Templul din Ierusalim, unde Duhul lui Dumnezeu urma să locuiască în Sfânta Sfintelor, îi prefigurează pe credincioşii în Hristos în care, din momentul mântuirii, locuieşte Duhul Sfânt. La fel cum israeliţii trebuiau să părăsească idolatria, tot astfel şi noi trebuie să dăm la o parte orice ne desparte de Dumnezeu. Noi suntem poporul Său, templul adevărat al Dumnezeului celui Viu. 2 Corinteni 6.16 ne spune: „Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.»”

Profetul Ilie a fost premergătorul lui Hristos şi al apostolilor Noului Testament. Dumnezeu l-a împuternicit pe Ilie să facă lucruri miraculoase, pentru a dovedi că este cu adevărat un om al lui Dumnezeu. El l-a înviat din morţi pe fiul văduvei din Sarepta, făcând-o să exclame: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!” În acelaşi fel, oamenii lui Dumnezeu care au vorbit cuvintele Lui prin puterea Lui sunt văzuţi în mod clar în Noul Testament. Isus nu l-a înviat doar pe Lazăr din morţi, ci i-a înviat de asemenea pe fiul văduvei din Nain (Luca 7.14-15) şi pe fiica lui Iair (Luca 8.52-56). Apostolul Petru a înviat-o pe Dorca (Fapte 9.40), iar Pavel l-a înviat pe Eutih (Fapte 20.9-12).

plicaţie practică: Cartea 1 Împăraţi conţine multe lecţii pentru cei credincioşi. Vedem o avertizare cu privire la compania pe care o păstrăm, în special cu privire la asocierile strânse şi la căsătorie. Împăraţii lui Israel care, asemenea lui Solomon, s-au căsătorit cu femei străine s-au expus pe ei înşişi şi au expus poporul pe care îl conduceau la rău. Ca şi credincioşi în Hristos, trebuie să fim foarte atenţi cu privire la cei pe care îi alegem ca prieteni, asociaţi în afaceri sau parteneri de căsnicie. „Nu vă înşelaţi: «Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.»” (1 Corinteni 15.33)

Experienţa lui Ilie din pustiu ne învaţă de asemenea o lecţie valoroasă. După biruinţa incredibilă asupra celor 450 de profeţi ai lui Baal pe Muntele Carmel, bucuria lui se preschimbă în necaz, când este urmărit de Izabela şi fuge să-şi scape viaţa. Acest fel de experienţe „de pe culme” sunt adeseori urmate de o dezamăgire, căreia apoi îi pot urma depresia şi descurajarea. Trebuie să fim vigilenţi cu privire la acest fel de experienţă în viaţa de credinţă. Dar Dumnezeul nostru este credincios şi El niciodată nu ne va părăsi sau uita. Susurul blând şi subţire care l-a încurajat pe Ilie ne va încuraja şi pe noi.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea 1 Împăraţi