Cartea Proverbele



Autorul: Regele Solomon este scriitorul principal al Proverbelor. Numele lui apare în 1.1, 10.1 şi în 25.1. Putem presupune de asemenea că Solomon a adunat şi a editat alte proverbe decât ale sale, pentru că Eclesiastul 12.9 spune: „Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el l-a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.” Într-adevăr, titlul ebraic Mishle Shelomoh se traduce cu „Proverbele lui Solomon”.

Data la care a fost scrisă: Proverbele lui Solomon au fost scrise în jurul anului 900 î.Cr. În timpul domniei lui ca împărat, naţiunea lui Israel a atins apogeul spiritual, politic, cultural şi economic. Odată cu creşterea rapidă a reputaţei lui Israel a crescut şi reputaţia împăratului Solomon. Demnitari străini din colţuri îndepărtate ale lumii cunoscute au călătorit distanţe mari pentru a auzi vorbirea înţeleaptă a monarhului (1 Împăraţi 4.34).

Scopul pentru care a fost scrisă: Cunoaşterea nu este nimic mai mult decât o acumulare de realităţi neprelucrate, dar înţelepciunea este capacitatea de a vedea oamenii, evenimentele şi împrejurările aşa cum le vede Dumnezeu. În cartea Proverbele, Solomon revelează gândul lui Dumnezeu în chestiuni înalte şi măreţe şi de asemenea în împrejurări obişnuite, de zi cu zi. Se pare că niciun subiect nu a scăpat atenţiei împăratului Solomon. Chestiuni care ţin de conduită, relaţii sexuale, afaceri, bogăţie, caritate, ambiţie, disciplină, datorie, creşterea copiilor, caracter, alcool, politică, răzbunare şi evlavie sunt printre multele subiecte tratate în această colecţie bogată de ziceri înţelepte.

Versete-cheie: Proverbele 1.5: „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.”

Proverbele 1.7: „Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.”

Proverbele 4.5: „Dobândește înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.”

Proverbele 8.13-14: „Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. De la mine vin sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.”

Un scurt rezumat: Cartea Proverbele este mai dificil de rezumat, pentru că, spre deosebire de multe alte cărţi din Scriptură, pe paginile ei nu se găseşte niciun subiect sau o istorisire anume; de asemenea, în carte nu întâlnim personaje principale. În centrul atenţiei se află înţelepciunea—o înţelepciune măreaţă, divină, care transcende întreaga istorie, popoarele şi culturile. Chiar şi o citire superficială a acestei comori măreţe scoate la iveală faptul că zicerile concise ale înţeleptului împărat Solomon sunt la fel de relevante astăzi pe cum au fost cu aproximativ trei mii de ani în urmă.

Prefigurări: Tema înţelepciunii şi a necesităţii ei în viaţa noastră îşi găseşte împlinirea în Hristos. În cartea Proverbele, suntem îndemnaţi în mod constant să căutăm înţelepciunea, să dobândim înţelepciunea şi să înţelegem înţelepciunea. Proverbele ne spun de asemenea—şi ne repetă—că frica de Domnul este începutul înţelepciunii (1.7, 9.10). Teama de mânia şi judecata Domnului este cea care ne conduce la Hristos, care este întruparea înţelepciunii lui Dumnezeu, după cum este exprimată în planul Său glorios de răscumpărare pentru omenire. În Hristos, „în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2.3), găsim răspunsul căutării noastre după înţelepciune, remediul pentru frica noastră de Dumnezeu şi „neprihănirea, sfinţirea şi răscumpărarea” de care avem nevoie atât de disperată (1 Corinteni 1.30). Înţelepciunea care se găseşte numai în Hristos este în contrast cu nebunia lumii, care ne încurajează să fim înţelepţi în ochii noştri. Dar Proverbele ne spun de asemenea că direcţia lumii nu este direcţia lui Dumnezeu (Proverbele 3.7) şi duce numai la moarte (Proverbele 14.12, 16.25).

Aplicaţie practică: În această carte întâlnim o practicitate incontestabilă, pentru că, în cele 31 de capitole ale ei, se găsesc răspunsuri profunde şi raţionale la tot felul de probleme complexe. Cu siguranţă, Proverbele este cea mai extraordinară carte de instrucţiuni scrisă vreodată şi cei care au raţiunea sănătoasă să pună la inimă lecţiile lui Solomon vor descoperi curând că evlavia, propăşirea şi mulţumirea sunt ale lor dacă le cer.

Promisiunea care se repetă din nou şi din nou în cartea Proverbele este că cei care aleg înţelepciunea şi Îl urmează pe Dumnezeu vor fi binecuvântaţi în diferite feluri: cu viaţă lungă (9.11), propăşire (2.20-22), bucurie (3.13-18) şi bunătatea lui Dumnezeu (12.21). Pe de altă parte, aceia care Îl resping suferă ruşine şi moarte. (3.35, 10.21). A-L respinge pe Dumnezeu înseamnă să alegem nebunia în loc de înțelepciune şi să ne separăm de Dumnezeu, de Cuvântul Lui, de înţelepciunea Lui şi de binecuvântările Lui.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Proverbele