Ce s-a întâmplat cu chivotul legământului?




Întrebare: Ce s-a întâmplat cu chivotul legământului?

Răspuns:
Ce s-a întâmplat cu chivotul legământului este o întrebare care i-a fascinat pe teologi, pe cercetătorii Bibliei şi pe arheologi de secole întregi. În cel de-al optsprezecelea an al domniei sale, împăratul Iosia din Iuda le-a ordonat îngrijitorilor chivotului legământului să-l ducă înapoi la Templul din Ierusalim (2 Cronici 35.1-6, compară cu 2 Împăraţi 23.21-23). Aceea este ultima dată când locaţia chivotului este menţionată în Scriptură. Patruzeci de ani mai târziu, împăratul Nebucadneţar din Babilon a capturat Ierusalimul şi a făcut o razie la Templu. La mai puţin de zece ani de la acea dată, el s-a întors, a luat ce mai rămăsese în Templu şi a ars Templul şi oraşul până la temelii. Ce s-a întâmplat cu chivotul? A fost luat de Nebucadneţar? A fost distrus împreună cu oraşul? Sau a fost mutat şi ascuns în siguranţă, aşa cum s-a întâmplat în mod evident atunci când faraonul Şişac din Egipt a efectuat un raid în Templu în timpul domniei fiului lui Solomon, Roboam? („În mod evident”, pentru că, dacă Şişac ar fi reuşit să ia chivotul, de ce le-a cerut Iosia leviţilor să-l aducă înapoi? Dacă chivotul ar fi fost în Egipt — conform firului narativ din Raiders of the Lost Ark — leviţii nu ar fi fost în posesia lui şi, prin urmare, nu l-ar fi putut returna.)

Cartea 2 Macabei, din afara canonului biblic, relatează că, imediat înaintea invaziei babiloniene, Ieremia, „urmând o descoperire divină, a hotărât că Cortul Întâlnirii şi chivotul ar trebui să-l însoţească şi… a plecat la muntele pe care a urcat Moise ca să vadă moştenirea lui Dumnezeu [adică Muntele Nebo, conform cu Deuteronomul 31.1-4]. Atunci când Ieremia a ajuns acolo, a găsit o încăpere într-o peşteră unde a pus cortul, chivotul şi altarul tămâierii; apoi a blocat intrarea” (2.4-5). Totuşi, „Unii dintre cei care l-au urmat s-au apropiat, intenţionând să însemneze cărarea, dar nu au putut-o găsi. Când Ieremia a auzit de acest lucru, i-a mustrat: «Locul trebuie să rămână necunoscut până când Dumnezeu îl va strânge din nou pe poporul Lui şi le va arăta îndurare. Atunci, Dumnezeu va descoperi aceste lucruri şi slava lui Dumnezeu va fi văzută în nor, aşa cum a apărut în timpul lui Moise şi atunci când Solomon s-a rugat ca Templul să fie sfinţit în mod glorios»” (2.6-8). Nu se ştie dacă această relatare indirectă este exactă; şi dacă este, nu vom şti acest lucru până când Domnul nu Se întoarce, aşa cum afirmă relatarea.

Alte teorii privitoare la locaţia Chivotului pierdut includ pretenţia rabinilor Shlomo Goren şi Yehuda Getz că acesta ar fi ascuns sub Muntele Templului, fiind îngropat acolo înainte ca Nebucadneţar să îl poată fura. Din nefericire, Muntele Templului este acum locuinţa Domului Stâncii, un loc sfânt al islamului şi comunitatea locală musulmană refuză să lase ca acesta să fie excavat. Aşa că nu putem şti dacă rabinii Goren şi Getz au dreptate.

Exploratorul Vendyl Jones, printre alţii, crede că un artefact găsit printre sulurile de la Marea Moartă, enigmaticul „Sul de aramă” din Peştera 3 de la Qumran, este de fapt o hartă rudimentară care detaliază poziţionarea unui număr de comori preţioase luate din Templu înainte de sosirea babilonienilor, printre care este şi pierdutul chivot al legământului. Dacă acest lucru este adevărat sau nu rămâne de văzut, devreme ce nimeni nu a fost încă în stare să localizeze toate reperele geografice necesare enumerate în sul. În mod interesant, unii învăţaţi speculează că Sulul de aramă poate fi de fapt chiar consemnarea la care se face referire în 2 Macabei 2.1 şi 4, care îl descrie pe Ieremia ascunzând chivotul. Cu toate că aceasta este o speculaţie interesantă, ea rămâne nefondată.

Fostul corespondent în Africa de Est pentru ziarul „The Economist”, Graham Hancock, a publicat o carte în 1992 intitulată The Sign and the Seal: The Quest for the Lost Ark of the Covenant (Semnul şi sigiliul: Căutarea pierdutului chivot al legământului), în care susţine că chivotul a fost depus în secret în biserica Sfânta Maria din Sion din Aksum, un oraş antic din Etiopia. Exploratorul Robert Cornuke de la Institutul B.A.S.E. crede şi el că chivotul poate fi acum în Aksum. Totuşi, nimeni nu l-a găsit încă acolo. În mod similar, arheologul Michael Sanders crede că chivotul este ascuns într-un templu antic egiptean în satul israelian Djaharya, doar că mai are încă să-l găsească acolo.

O legendă irlandeză îndoielnică afirmă că chivotul este îngropat sub dealul Tara din Irlanda. Unii oameni de ştiinţă cred că aceasta este sursa legendei irlandeze a „vasului cu aur de la capătul curcubeului”. Şi mai puţin credibile sunt afirmaţiile lui Ron Wyatt şi ale lui Tom Crotser, Wyatt pretinzând că ar fi văzut pierdutul chivot al legământului îngropat sub Muntele Calvarului şi Crotser afirmând că l-ar fi văzut pe Muntele Pisga, lângă Muntele Nebo. Aceşti oameni sunt puţin apreciaţi de comunitatea arheologilor şi niciunul dintre ei nu a fost în stare să-şi susţină afirmaţiile nebuneşti cu vreo dovadă.

În cele din urmă, chivotul rămâne pierdut pentru toţi în afară de Dumnezeu. Teorii interesante cum sunt cele prezentate mai sus continuă să fie aduse, dar chivotul rămâne încă de găsit. Scriitorul cărţii 2 Macabei poate avea foarte bine dreptate; poate că nu vom afla ce s-a întâmplat cu chivotul legământului până când Domnul Însuşi va reveni.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce s-a întâmplat cu chivotul legământului?