Întrebare
Ce spune Biblia despre îndatorarea unui creştin? Ar trebui un creştin să dea sau să ia cu împrumut bani?
Răspuns
Porunca lui Pavel din Romani 13:8 este să nu datorăm cuiva nimic altceva decât dragoste şi ne aminteşte cu tărie de aversiunea lui Dumnezeu pentru toate formele de datorii care nu sunt plătite la timp (vezi de asemenea Psalmul 37:21). De regulă ne gândim la datorii ca la obligaţii financiare. Dar în lumina contextului acestui întreg pasaj (Romani 13:1-10), Pavel se pare că are în minte o vedere mai largă în privinţa datoriilor (Romani 13:7). El nu vorbeşte numai despre taxe, impozite şi tarife care ne sunt impuse de către guvern, ci şi despre respectul, onoarea şi lauda pe care o datorăm celor puşi în autoritate. Cu toţii suntem datori harului lui Dumnezeu. După cum El ne-a arătat dragoste, este nevoie ca noi să ducem această dragoste acelora din jurul nostru cu care trăim sau lucrăm – chiar şi acelora care ne taxează şi ne guvernează.
Unii oameni se întreabă dacă este corect ca un împrumut să fie dat cu dobândă, dar observăm în Biblie de câteva ori că o dobândă la un nivel cinstit este un lucru normal şi de aşteptat ca acel care împrumută bani cuiva să primească în schimb (Proverbe 28:8, Matei 25:27). În vremea Israelului din vechime, Legea interzicea luarea de dobândă doar pentru o categorie de împrumuturi – cele acordate oamenilor săraci (Levitic 25:35-38). Această poruncă a avut numeroase implicaţii sociale, financiare şi spirituale, însă două implicaţii sunt în mod particular importante de menţionat. În primul rând, această poruncă i-a ajutat cu adevărat pe oamenii săraci să nu îşi agraveze situaţia financiară. Era deja suficient de grav faptul că ajunseseră la sărăcie, şi că era deja umilitor pentru ei să solicite ajutor financiar. Dar dacă peste aceste poveri ar mai fi trebuit să plătească şi dobânzi, obligaţiile lor financiare le-ar fi provocat mai degrabă poveri mai mari decât să îi ajute.
În al doilea rând, această lege i-a învăţat o importantă lecţie spirituală. Pentru o persoană care acorda împrumuturi, acordarea unui credit fără dobândă unei persoane sărace reprezenta un act de milă. Acea persoană ar fi putut chiar pierde banii împrumutându-i. Cu toate acestea, gestul său ar fi reprezentat o modalitate concretă de a-şi exprima mulţumirea faţă de Dumnezeu, pentru mila Sa, întrucât El nu cere de la cei ai Lui “dobândă” pentru harul pe care El îl dă acestora. Tocmai cum Dumnezeu a fost milostiv faţă de evrei scoţându-i din Egipt într-o vreme când ei nu erau decât nişte sclavi neputincioşi, şi le-a dat un teren pentru ei (Levitic 25:38), tot astfel El a aşteptat de la ei să arate aceeaşi bunătate faţă de concetăţenii lor mai săraci.
Creştinii sunt într-o situaţie similară. Viaţa, moartea şi învierea Domnului Iisus a plătit datoria păcatului în locul nostru înaintea lui Dumnezeu. Acum, pe măsură ce se ivesc ocazii, şi noi putem fi de ajutor altora în nevoi, în mod particular credincioşilor, cu împrumuturi care nu le măresc poverile. În acest sens, Domnul Iisus a spus chiar o parabolă despre doi creditori şi despre atitudinea lor faţă de iertare (Matei 18:23-35). De asemenea, El Şi-a învăţat pe cei ce Îl urmează astfel: "Fără plată aţi primit, fără plată să daţi" (Matei 10:8).
Biblia nu interzice şi nici nu permite nicăieri în mod expres împrumutarea banilor. Înţelepciunea Bibliei ne învaţă în general că nu este o idee bună să ajungem datori. Datoriile ne fac să devenim sclavii celor cărora la datorăm bani. În acelaşi timp, în anumite situaţii, a face datorii reprezintă un “rău necesar”. Atâta timp cât banii sunt gestionaţi în mod înţelept, iar plata datoriilor se poate face la timp şi fără riscuri – un creştin poate să aibă o datorie financiară, dacă este necesar acest lucru.
English
Ce spune Biblia despre îndatorarea unui creştin? Ar trebui un creştin să dea sau să ia cu împrumut bani?
