Întrebare
Ar trebui să fie creştinii toleranţi cu credinţele şi religiile altor oameni?
Răspuns
În vremea noastră a toleranţei, relativismul moral este trâmbiţat ca virtutea supremă. Fiecare filosofie, idee sau credinţă are merite egale, spun relativiştii, şi prin urmare este demnă de respect egal cu celelalte. Aceia care se declară în favoarea unei credinţe ca fiind superioară alteia sau, chiar mai rău, pretind că au cunoaşterea adevărului absolut, sunt consideraţi oameni înguşti la minte, neluminaţi, sau chiar bigoţi.
Desigur, sunt diverse religii care îşi exprimă pretenţii exclusive reciproc, iar relativiştii sunt incapabili să împace în mod logic aceste contradicţii. De exemplu, Biblia pretinde că “oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27), în timp ce religiile din răsărit propovăduiesc reîncarnarea. Aşadar, murim noi o singură dată, sau de mai multe ori? Amândouă învăţăturile nu pot fi adevărate. Relativismul redefineşte adevărul pentru a crea o lume a paradoxului în care “adevăruri” multiple şi contradictorii pot coexista.
Iisus a spus “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa: nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Creştinii acceptă Adevărul, nu doar ca pe un concept, ci ca pe o Persoană. Această acceptare a Adevărului separă creştinismul de aşa-zişii “deschişi la minte” din zilele noastre.
Creştinii recunosc public că Iisus a inviat din morţi (Romani 10:9-10). Dacă ei cred în înviere, cum pot fi “deschişi la minte” în ce priveşte aserţiunea necredincioşilor că Iisus nu a înviat niciodată? Pentru un creştin, negarea învăţăturii clare a Cuvântului lui Dumnezeu ar însemna să Îl trădeze pe Dumnezeu.
Notaţi că am citat din aspectele fundamentale ale credinţei. Anumite lucruri (cum ar fi invierea în trup a lui Hristos) nu sunt lucruri negociabile. Alte lucruri pot fi dezbătute deschis, cum ar fi cine a scris epistola către Evrei sau numărul de îngeri din cer. Totuşi, ar trebui să evităm să ne înglodăm în discuţii şi dispute legate de aspecte secundare (2 Timotei 2:23; Tit 3:9).
Chiar şi atunci când dispută sau dialoghează pe subiecte legate de aspecte doctrinare importante, creştinii trebuie să arate respect. Este una să nu fii de acord cu un lucru şi este alta să fii lipsit de respect faţă de o persoană. Trebuie să rămânem alipiţi de Adevăr, dar să arătăm compasiune pentru cei care pun sub semnul întrebării Adevărul. Precum Iisus, trebuie să fim plini de har, dar şi de adevăr (Ioan 1:14).
Apostolul Petru este un bun exemplu de echilibru între a da un răspuns şi a fi o persoană umilă: “Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă” (1 Petru 3:15).
English
Ar trebui să fie creştinii toleranţi cu credinţele şi religiile altor oameni?
