Întrebare
E biblică învățătura „numește și revendică”?
Răspuns
„Numește și revendică” sau „evanghelia prosperității” nu e biblică și în multe aspecte e în antiteză cu mesajul adevărat al Evangheliei și cu învățătura clară a Scripturii. Deși sunt multe diferite versiuni ale filosofiei „numește și revendică” predicată astăzi, toate au caracteristici similare. În cel mai bun caz, învățătura aceasta provine din interpretarea și înțelegerea greșită a unor versete din Scriptură și, în cel mai rău caz, e o învățătură cu totul eretică, având caracteristicile unei doctrine cultice.
Rădăcinile mișcării Word of Faith (Cuvântul Credinței, n.tr.) și a mesajului „numește și revendică” au mai multe în comun cu metafizica New Age, decât cu creștinismul biblic. Însă în loc să ne creăm propria realitate cu gândurile noastre, așa cum ne sfătuiesc susținătorii New Age, învățătorii filosofiei „numește și revendică” ne spun că putem folosi „puterea credinței” pentru a ne crea realitatea sau pentru a obține ceea ce vrem. În esență, credința e redefinită de la „o încredere într-un Dumnezeu sfânt și suveran în ciuda circumstanțelor” la „un mod de a-L controla pe Dumnezeu, ca să ne dea tot ceea ce vrem”. Credința devine o forță prin intermediul căreia putem obține ceea ce vrem, în loc să fie o încredere stabilă în Dumnezeu, chiar în vremuri de încercări și suferință.
Sunt multe aspecte în care filosofia „numește și revendică” se îndepărtează de la creștinismul biblic. Învățătura într-adevăr îl înalță pe om și „credința” lui mai presus de Dumnezeu. De fapt, mulți dintre învățătorii cei mai în extremă ai mișcării Word of Faith susțin că omul a fost creat în termeni de egalitate cu Dumnezeu și că omul e o ființă în aceeași clasă cu Dumnezeu Însuși. Aceasta învățătură periculoasă și eretică neagă dogmele de bază ale creștinismului biblic, motiv pentru care susținătorii extremi ai învățăturii „numește și revendică” trebuie considerați ca aparținând de un cult, nu creștini adevărați.
Atât cultele metafizice, cât și învățătura „numește și revendică” distorsionează adevărul și îmbrățișează învățătura falsă că gândurile noastre controlează realitatea. Fie că e vorba despre gândirea pozitivă, fie despre evanghelia prosperității, premisa este aceeași – ceea ce gândești sau crezi că se va întâmpla în cele din urmă va controla ceea ce se va întâmpla. Dacă ai gânduri negative sau nu ai credință, vei suferi sau nu vei obține ceea ce vrei. Dar, pe de altă parte, dacă ai gânduri pozitive sau pur și simplu ai „destulă credință”, atunci poți avea sănătate, bunăstare și fericire acum. Învățătura aceasta falsă face apel la instinctele cele mai de bază ale omului, motiv pentru care e deosebit de populară.
Cu toate că evanghelia prosperității și ideea de a-ți controla viitorul cu ajutorul gândurilor sau al credinței pare tentantă pentru omul păcătos, e o insultă la adresa unui Dumnezeu suveran care S-a revelat în Scriptură. În loc să recunoască puterea suverană absolută a lui Dumnezeu așa cum e revelată în Biblie, adepții filosofiei „numește și revendică” adoptă un dumnezeu fals care nu poate opera în afara credinței lor. Ei prezintă o imagine falsă a lui Dumnezeu prin învățătura că El vrea să te binecuvânteze cu sănătate, bunăstare și fericire, dar nu poate face acest lucru dacă TU nu ai suficientă credință. Prin urmare Dumnezeu nu mai este în control, ci omul. Bineînțeles, acest lucru e în antiteză totală cu ceea ce ne învață Scriptura. Dumnezeu nu depinde de „credința” omului ca să acționeze. În toată Scriptura vedem că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei pe care alege să-i binecuvânteze și îi vindecă pe cei pe care alege să-i vindece.
O altă problemă cu învățătura „numește și revendică” este incapacitatea de a recunoaște că Isus Însuși este comoara supremă pentru care merită să sacrifici totul (Matei 13.44) și, în schimb, Îl vede pe Isus ca fiind cu puțin mai mult decât o cale prin care să obținem ceea ce vrem chiar acum. Mesajul lui Isus este că chemarea pentru creștin e „să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.24-26) Compară aceasta cu mesajul evangheliei prosperității. În loc să fie un mesaj al lepădării de sine, evanghelia prosperității e una a satisfacerii sinelui. Scopul ei nu e devenirea mai asemenea lui Cristos prin sacrificiu, ci a avea ceea ce vrem aici și acum, contrazicând în mod limpede cuvintele Salvatorului nostru.
Biblia ne învață că „toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3.12), dar mesajul filosofiei „numește și revendică” este că suferința de care avem parte e pur și simplu rezultatul lipsei de credință. Evanghelia prosperității are în centru ca noi să obținem lucrurile pe care le oferă lumea, pe când 1 Ioan 2.15 ne spune că nu trebuie să „iubim lumea, nici lucrurile din lume” și, de fapt, cei pasionați de lucrurile lumii devin dușmani ai lui Dumnezeu (Iacov 4.4). Mesajul evangheliei prosperității n-ar putea fi mai în contrast cu ceea ce ne învață Biblia.
În cartea sa Your Best Life Now, învățătorul prosperității Joel Osteen spune că cheia spre o viață mai plină de satisfacții, o casă mai bună, o căsnicie mai solidă și un serviciu mai bun se găsește într-un „proces simplu, dar profund de schimbare a modului de gândire cu privire la viața ta și de ajutor în a realiza ceea ce e important cu adevărat”. Ce diferit e acest lucru de adevărul biblic că viața aceasta de acum e nimic în comparație cu viața care va veni. Mesajul evangheliei prosperității se concentrează pe „bogățiile” sau lucrurile bune pe care le vrem și pe care le putem avea acum, pe când Isus a spus: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6.19-21)
Isus nu a venit ca să ne dea sănătate, bunăstare și fericire acum. El a venit să ne salveze din păcatele noastre, ca să putem avea parte de o veșnicie în fericire împreună cu El. Urmarea lui Cristos nu e un mijloc prin care să obținem toate lucrurile materiale pe care ni le dorim ca oameni în viața aceasta, ci numai un mod prin care să experimentăm viața reală, și să facem acest lucru pentru toată veșnicia. Dorința noastră nu trebuie să fie să avem parte de cea mai bună viață acum, ci să avem atitudinea apostolului Pavel, care a învățat să fie mulțumit „cu starea în care se găsea” (Filipeni 4.11).
English
E biblică învățătura „numește și revendică”?
