Ce spune Biblia despre posedarea demonică sau de către demoni?




Întrebare: Ce spune Biblia despre posedarea demonică sau de către demoni?

Răspuns:
Biblia ne oferă câteva exemple de oameni posedaţi sau influenţaţi de demoni. Din aceste exemple putem extrage câteva dintre simptomele influenţei demonice dar şi câteva idei despre modul cum acţionează posedarea demonică a oamenilor în cauză. Iată câteva dintre aceste pasaje biblice: Matei 9:32-33; 12:22; 17:18; Marcu 5:1-20; 7:26-30; Luca 4:33-36; Luca 22:3; Faptele Apostolilor 16:16-18. În unele dintre aceste pasaje, posedarea demonică este în măsură să provoace handicapuri fizice, precum lipsa abilităţii de a avea o vorbire articulată, simptome epileptice, orbire etc. În alte situaţii, posedarea demonică îi conduce pe oameni să săvârşească lucruri rele, Iuda fiind unul dintre principalele exemple în acest sens. În Faptele Apostolilor 16:16-18, duhul rău îi oferea în mod aparent fetei pe care o stăpânea abilitatea de a cunoaşte lucruri care depăşeau limitele sale normale. În cazul demonizatului posedat de o mulţime de demoni, putem vedea că avea o tărie fizică supraomenească, mergea dezbrăcat în public şi trăia printre stânci. Regele Saul, după ce s-a răzvrătit împotriva Domnului, a fost dus în rătăcire de un duh rău (1 Samuel 16:14-15; 18:10-11; 19:9-10), efectul vizibil al acestui lucru a fost atitudinea lui depresivă şi dorinţa crescută de a îl ucide pe David.

Iată, există o varietate largă de modalităţi simptomatice de manifestare a posedării demonice, precum infirmităţi fizice care nu pot fi atribuite unor probleme fiziologice concrete, schimbări de personalitate în sensul unor depresii majore şi îndelungate sau a unor agresivităţi necaracteristice acelor persoane, tărie fizică şi emoţională supraomenească, dispreţ faţă de modestie sau faţă de înteracţiunea cu ceilalţi oameni în condiţii sociale normale, precum şi abilitatea de a furniza oamenilor informaţii care altfel nu le sunt accesibile prin mijloacele cunoaşterii normale, naturale. Este important să observăm că aproape toate, dacă nu chiar toate, aceste caracteristici pot avea şi alte explicaţii sau cauze de la un caz la altul, astfel încât nu trebuie să etichetăm orice persoană depresivă sau orice persoană care are de pildă crize epileptice ca fiind persoană posedată. Pe de altă parte, cred că în cultura noastră, nu prea luăm în serios implicarea lui satan în vieţile oamenilor de zi cu zi.

Dincolo de distincţiile fizice şi emoţionale menţionate, trebuie să privim şi la atributele spirituale care arată influenţa demonică asupra unei persoane. Dintre acestea pot fi amintite: refuzul de a ierta (2 Corinteni 2:10-11) şi credinţa în precum şi răspândirea de false doctrine, în special în legătură cu Iisus Hristos şi lucrarea Sa de răscumpărare (2 Corinteni 11:3-4,13-15; 1 Timotei 4:1-5; 1 Ioan 4:1-3).

În ceea ce priveşte implicarea demonilor în vieţile creştinilor, apostolul Petru este unul dintre exemplele care arată că un credincios poate fi INFLUENŢAT de demoni (Matei 16:23). Unele persoane fac referire la creştini care se găsesc la un moment dat sub puternică influenţă demonică şi îi cataloghează drept “demonizaţi”, însă nu există nici un exemplu în Sfânta Scriptură care să prezinte un credincios în Hristos ca fiind POSEDAT de demon. În acest sens, majoritatea covârşitoare a teologilor cred că nici un creştin adevărat NU POATE fi posedat de demoni întrucât Duhul Sfânt locuieşte în fiecare dintre persoanele credincioase (2 Corinteni 1:22; 5:5; 1 Corinteni 6:19).

Nu ni se descrie exact modul cum o persoană se deschide către posedarea demonică. Dacă am lua cazul lui Iuda ca fiind reprezentativ în acest sens, el şi-a deschis inima către cel rău (în cazul său prin lăcomia sa - Ioan 12:6). Astfel, este posibil ca dacă o persoană îşi deschide inima ca să fie dominată de un păcat devenit obişnuinţă...aceasta devine o invitaţie pentru un demon de a intra în inima acelei persoane. Din experienţele misionare, posedarea demonică pare să fie de asemenea legată de închinarea la idoli şi de procurarea şi utilizarea de materiale oculte. Sfânta Scriptură face în mod repetat o legătură directă între închinarea la idoli şi închinarea la demoni (Levitic 17:7; Deuteronom 32:17; Psalmul 106:37; 1 Corinteni 10:20), astfel încât nu ar trebui să fie suprinzător faptul că implicarea unor persoane în ritualuri şi practici oculte conduce adesea la posedare demonică.

Astfel, pe baza pasajelor din Sfânta Scriptură şi a evenimentelor relatate din experienţele misionarilor, cred că mulţi oameni îşi deschid vieţile către posedarea demonică în mod special prin practicarea continuă a unui stil de viaţă păcătos şi prin implicarea în activităţi oculte (fie conştient fie inconştient). Exemple ale acestora includ imoralitatea de orice fel, abuzul de alcool şi consumul de droguri chiar dincolo de momentul alterării conştiinţei, răzvrătire, meditaţie transcendentală, asprime şi violenţă. În vremurile noastre, putem vedea cu uşurinţă o creştere a învăţăturilor religioase orientale stimulate de mişcările de tip new age.

Este însă ceva ce nu poate fi uitat. Satan şi persoana pe care o posedă nu pot face nimic altora decât dacă au permisiunea lui Dumnezeu (Iov 1,2). Chiar şi în aceste condiţii, Satan, gândindu-se că îşi implineşte scopurile sale, el de fapt împlineşte scopurile lui Dumnezeu...chiar şi în cazul trădării săvârşite de Iuda. Unii oameni descriu în cuvinte groaznice activitatea ocultă şi demonică. Această abordare nu este nici biblică şi nici înţeleaptă. Dacă Îi dăruim lui Dumnezeu vieţile noastre şi ne îmbrăcăm cu armura Sa şi ne bizuim pe tăria şi ocrotirea Lui (şi nu pe puterile noastre) (Efeseni 6:10-18), nu avem de ce să ne temem de rău, pentru că Dumnezeu domneşte peste toţi şi toate!



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce spune Biblia despre posedarea demonică sau de către demoni?