Întrebare
Ce este creștinismul paulin?
Răspuns
Creștinismul paulin este un termen folosit pentru ceea ce unii oameni percep a fi învățătura religioasă unică în scrierile lui Pavel și distinctă de Evanghelia lui Isus. Adică Isus ne-a învățat un lucru, iar Pavel ne învață ceva cu totul diferit. Cei care cred într-un creștinism distinct paulin cred că creștinismul din zilele noastre are puțin de-a face cu învățăturile lui Isus; în schimb, este produsul faptului că Pavel a corupt acele învățături.
Noi credem că Noul Testament e un întreg unitar: Evangheliile prezintă viața și lucrarea lui Isus, Mesia; Epistolele explică înțelesul și scopul lucrării lui Isus și arată aplicațiile pentru trăirea zilnică. De exemplu, Matei 28 narează evenimentul învierii lui Isus, iar 1 Corinteni 15 explică semnificația învierii Sale. Marcu 15.38 ne spune despre perdeaua dinăuntrul Templului care s-a rupt în două în momentul în care Isus a murit; Evrei 10.11-23 prezintă importanța acelui eveniment. Același Duh Sfânt care a inspirat Evangheliile a inspirat și Epistolele, ca să ne ofere o înțelegere mai deplină a planului de mântuire al lui Dumnezeu.
Însă cei care susțin teoria unui „creștinism paulin” distinct spun o altă poveste:
Isus, un mare Învățător, S-a considerat a fi mult așteptatul Mesia al evreilor. El a crezut că Dumnezeu va răsturna Roma și va aduce Împărăția Lui pe pământ. În pregătirea pentru acest lucru, Isus i-a învățat pe oameni un mesaj al dragostei necondiționate, al toleranței și al acceptării fără prejudecăți a tuturora. Dar ce păcat, misiunea lui Isus de inaugurare a epocii unui pământ nou a eșuat atunci când romanii L-au răstignit.
Urmașii lui Isus, crezând că Dumnezeu L-a înviat pe rabinul lor din morți, au continuat să se întâlnească în Ierusalim sub conducerea lui Iacov, fratele lui Isus. Intenția lor era să aștepte Împărăția care încă urma să vină și să continue să țină felul de iudaism iluminat al lui Isus. Dar alături de ei a apărut Saul din Tars, care a mimat o convertire, pentru a se putea infiltra în biserică. Petru și Iacov și alții care L-au cunoscut în mod real pe Isus au fost suspicioși cu privire la Pavel, care nu s-a întâlnit niciodată cu Isus.
Apoi Saul, care a început să-și spună „Pavel”, a avut o sclipire de geniu. Cu măiestrie a combinat ideile tradiționale evreiești cu cele ale filosofiei păgâne grecești, creând o religie nouă, care putea fi atractivă atât pentru evrei, cât și pentru cei dintre neamuri. A început să predice că Isus este într-adevăr Dumnezeu, că moartea Lui a avut legătură cu sistemul evreiesc de jertfe, că omul poate fi salvat pur și simplu prin credință și că Legea Mozaică este depășită. Activitatea plină de zel misionar a lui Pavel și scrierile sale convingătoare au răspândit această nouă „evanghelie” în tot Imperiul Roman. Biserica din Ierusalim, inclusiv Petru și Ioan, l-au renegat pe Pavel ca fiind eretic și lider al unui cult.
După distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Cr., Biserica Iudaică și-a pierdut autoritatea, însă Biserica Celor dintre neamuri fondată de Pavel a crescut în influență. Unul dintre urmașii fervenți ai lui Pavel a scris cartea Faptele Apostolilor, care i-a conferit lui Pavel un statut legendar, în portretul strălucitor de erou al Bisericii. Mai târziu, patru scriitori necunoscuți au strâns frânturi de informații despre Isus și au scris cărți pe care le-au numit „Matei”, „Marcu”, „Luca” și „Ioan” – dar teologia lui Pavel, deja dominantă în Biserică, a pătat perspectivele scriitorilor. Prin urmare, religia lui Pavel a câștigat în fața religiei lui Isus.
Pe scurt, Pavel a fost un șarlatan, un speculant evanghelic, care a avut succes în a suci mesajul de dragoste al lui Isus în ceva ce Isus Însuși nu ar recunoaște. Pavel, nu Isus, a fost cel care a pus bazele „creștinismului” de astăzi .
În mod obișnuit, cei care susțin teoria de mai sus cred și următoarele lucruri:
1) Isus nu a fost de natură divină. El nu a pretins niciodată că este Dumnezeu și nu a intenționat să înceapă o religie nouă.
2) Biblia nu e o carte inspirată și e plină de contradicții. Nicio parte din Biblie, poate cu excepția cărții Iacov, nu a fost scrisă de cineva care L-a cunoscut pe Isus. Există fragmente din învățătura lui Isus în Evanghelii, dar e dificil să-ți dai seama ce spune cu adevărat.
3) Pavel nu a fost un fariseu și nu a avut o educație înaltă. „Convertirea” lui a fost fie o experiență personală halucinogenă, fie o înșelătorie directă. Pretențiile că este apostol au fost încercări de a-și extinde autoritatea în Biserică.
4) „Invențiile” teologice pauline includ a) dumnezeirea lui Isus; b) mântuirea prin har, prin credință; c) salvarea prin sângele lui Isus; d) natura fără păcat a lui Isus; e) conceptul de păcat originar; și f) Duhul Sfânt. Niciuna dintre aceste „doctrine” noi nu a fost acceptată de adevărații urmași ai lui Isus.
5) Evangheliile Gnostice sunt mai apropiate de adevărul despre Isus decât cele patru Evanghelii tradiționale ale Bibliei.
Conceptul de „creștinism paulin” reprezintă un atac direct la adresa Bibliei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Adepții teoriei „creștinismului paulin” interpretează cu toul greșit învățăturile lui Isus. Ei aleg să creadă cuvintele Lui despre dragoste, însă neagă învățătura Lui despre judecată (cum ar fi cea din Matei 24). Ei insistă asupra unui Isus uman, negându-I divinitatea, cu toate că Isus ne-a învățat clar despre egalitatea Lui cu Dumnezeu în pasaje precum Ioan 10.30. Ei vor un Isus „iubitor”, fără să trebuiască să-L accepte ca Domn și Salvator.
Ori de câte ori un sceptic găsește o doctrină „neplăcută” în Biblie, e înclinat să spună „Pasajul acesta a fost corupt” sau „Pavel a scris asta, și știm că a fost un mincinos”. Când Evangheliile prezintă o doctrină „paulină”, cum ar fi ispășirea făcută de Isus pentru păcat, în Ioan 1.29, scepticul o respinge ca fiind „introdusă de adepții lui Pavel”. În realitate, singura bază a scepticilor pentru o astfel de abordare selectivă a Scripturii este o prejudecată personală împotriva ideii de ispășire făcută de Isus.
Interesant e că recunoașterea lui Pavel ca apostol a fost atacată și în timpul vieții lui de către cei care voiau să îndrepte Biserica spre legalism și alte ideologii rătăcitoare. Pavel se apără de atacurile nelegitime ale falșilor învățători în 1 Corinteni 9, 2 Corinteni 12 și Galateni 1.
Apostolia lui Pavel e atestată de minunile pe care le-a îndeplinit (Romani 15.19), de instruirea pe care a primit-o (Galateni 1.15-20) și de mărturia celorlalți apostoli. Petru, departe de a fi dușman al lui Pavel, a scris despre el: „Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.” (2 Petru 3.15-16).
English
Ce este creștinismul paulin?
