Întrebare
Ce au fost cei 400 de ani de tăcere?
Răspuns
Cei 400 de ani de tăcere se referă la perioada dintre Vechiul Testament și Noul Testament, timp în care, din câte știm noi, Dumnezeu nu a vorbit - nu s-a scris nicio parte din Scriptură. Cei 400 de ani de tăcere au început cu avertismentul care a încheiat Vechiul Testament: " Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!" (Maleahi 4:5-6) și s-a încheiat cu venirea lui Ioan Botezătorul, precursorul lui Mesia.
La vremea avertismentului lui Maleahi, în jurul anului 430 î.Hr., evreii se întorseseră în Israel din captivitatea babiloniană (ca negustori, nu ca păstori). Imperiul Medo-Persan conducea încă Israelul, iar Templul fusese reconstruit. Atât Legea, cât și preoția pe linia lui Aaron fuseseră restaurate, iar evreii renunțaseră la închinarea la idoli. Cu toate acestea, avertismentul lui Maleahi nu era lipsit de temei. Cei din oporul evreu își maltratau soțiile, se căsătoreau cu păgâni și nu dădeau zeciuiala, iar preoții neglijau Templul și nu învățau poporul căile lui Dumnezeu. Pe scurt, evreii nu Îl onorau pe Dumnezeu.
În 333 î.Hr., Israel a căzut în fața grecilor, iar în 323 î.Hr. a căzut în fața egiptenilor. În general, evreii au fost tratați bine în timpul acestor domnii, au adoptat limba greacă și multe dintre obiceiurile și manierele grecești, iar în Egipt Vechiul Testament a fost tradus în greacă. Această traducere, Septuaginta, a ajuns să fie folosită pe scară largă (și este citată frecvent în Noul Testament).
Legea iudaică și preoția au rămas mai mult sau mai puțin intacte până când Antioh cel Mare din Siria a capturat Israelul în 204 î.Hr. El și succesorul său, Antioh Epifanes, i-au persecutat pe evrei și au vândut preoția, iar în 171 î.Hr. Epifanes a profanat Sfânta Sfintelor. Această profanare a dus la o revoltă a lui Iuda Macabeul din linia preoțească a lui Aaron, iar în 165 î.Hr. evreii au recucerit Ierusalimul și au curățat Templul. Cu toate acestea, luptele au continuat între evrei și sirieni până când romanii au preluat controlul asupra Israelului în 63 î.Hr., moment în care Pompei a intrat în Sfânta Sfintelor, șocându-i și amărându-i din nou pe evrei. În 47 î.Hr., Cezar l-a instalat pe Antipater, un descendent al lui Esau, ca procurator al Iudeii, iar Antipater i-a numit ulterior pe cei doi fii ai săi ca regi peste Galileea și Iudeea.
La începutul Noului Testament, fiul lui Antipater, Irod cel Mare, un descendent al lui Esau, era rege, iar preoția era motivată politic și nu era din linia lui Aaron. Politica a dus, de asemenea, la dezvoltarea a două facțiuni majore, saducheii și fariseii. Saducheii favorizau atitudinile și practicile liberale ale grecilor. Ei țineau doar la Tora în ceea ce privește religia, dar, la fel ca majoritatea aristocraților, nu credeau că Dumnezeu ar trebui să aibă vreun rol în guvernarea națiunii. Fariseii erau zeloți conservatori care, cu ajutorul scribilor, au dezvoltat legea religioasă până la punctul în care preocupările și grija oamenilor erau în esență lipsite de sens. În plus, sinagogile, noi locuri de cult și de activitate socială, apăruseră peste tot în țară, iar chestiunile religioase și civile erau guvernate de Sinedriul mic și de Sinedriul mare, Sinedriul mare fiind alcătuit dintr-un preot-șef și alți șaptezeci de membri care împărțeau dreptatea, uneori prin 39 de lovituri de bici administrate cu toată forța.
Între vremea lui Maleahi și venirea lui Mesia, s-au împlinit mai multe profeții, inclusiv cele 2.300 de zile de profanare dintre 171 și 165 î.Hr. (Daniel 8:14). Cu toate acestea, poporul nu a folosit în mod corespunzător nici profețiile împlinite, nici cei 400 de ani pe care națiunea i-a primit pentru a studia Scriptura, pentru a-L căuta pe Dumnezeu (Psalmii 43-44) și pentru a se pregăti pentru venirea lui Mesia. De fapt, acei ani au orbit și asurzit națiunea până la punctul în care majoritatea evreilor nici măcar nu au putut lua în considerare conceptul unui Mesia umil (Zaharia 9:9; Isaia 6:10; Ioan 12:40).
Au trecut aproape două milenii de când a fost completat canonul Noului Testament și, deși Cuvântul este plin de har și adevăr și deși nașterea, viața și moartea lui Isus au împlinit o serie impresionantă de profeții, evreii, ca popor, încă nu și-au deschis ochii și urechile. Dar Isus va veni din nou, și într-o zi o rămășiță va vedea și va auzi.
English
Ce au fost cei 400 de ani de tăcere?
