Întrebare
De ce i-a poruncit Dumnezeu lui Avraam să-l jertfească pe Isaac?
Răspuns
Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu de multe ori în umblarea lui cu El, dar niciun test nu ar fi putut fi mai greu decât cel din Genesa 22. Dumnezeu i-a poruncit: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo” (Genesa 22.2a). Aceasta a fost o cerere şocantă, pentru că Isaac era fiul făgăduinţei. Cum a răspuns Avraam? Cu o ascultare imediată; devreme, în dimineaţa următoare, Avraam a pornit în călătorie cu doi slujitori, un măgar, preaiubitul lui fiu Isaac şi lemne de foc pentru jertfă. Ascultarea lui absolută de porunca derutantă a lui Dumnezeu I-a adus lui Dumnezeu gloria care I se cuvine şi este un exemplu pentru noi cu privire la felul în care trebuie să Îl glorificăm pe Dumnezeu. Atunci când ascultăm aşa cum a făcut Avraam, având încredere că planul lui Dumnezeu este cel mai bun scenariu cu putinţă, noi înălţăm atributele Sale şi Îl lăudăm. Ascultarea lui Avraam în faţa acestei porunci cumplite a preamărit dragostea suverană a lui Dumnezeu, faptul că este vrednic de încredere şi bunătatea Lui şi ne-a oferit un exemplu de urmat. Credinţa lui în Dumnezeul pe care ajunsese să-L cunoască şi să-L iubească l-a aşezat pe Avraam în panteonul eroilor credinţei, din Evrei 11.
Dumnezeu a folosit credinţa lui Avraam ca un exemplu pentru toţi cei care urmează după el, ca fiind singurul mijloc de mântuire. Genesa 15.6 spune: „Avram L-a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” Acest adevăr este temelia credinţei creştine, aşa cum este repetat în Romani 4.3 şi în Iacov 2.23. Neprihănirea care i s-a socotit lui Avraam este aceeaşi neprihănire care ne este socotită nouă atunci când primim, prin credinţă, jertfa pe care a oferit-o Dumnezeu pentru păcatele noastre – Isus Hristos. „Pe Cel care n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).
Istorisirea despre Avraam din Vechiul Testament este temelia învăţăturii Noului Testament cu privire la ispăşire, jertfa sacrificială a Domnului Isus pe cruce pentru păcatul omenirii. Cu multe secole în urmă, Isus a spus: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8.56). În continuare, iată câteva dintre paralelele între cele două relatări biblice:
- „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu” (v.2); „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu...” (Ioan 3.16).
- „Du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo...” (v. 2); se crede că aceasta este regiunea unde a fost zidit Ierusalimul cu mulţi ani în urmă şi unde Isus a fost răstignit în afara zidurilor lui (Evrei 13.12).
- „Adu-l ardere-de-tot acolo” (v. 2); „Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi” (1 Corinteni 15.3).
- „Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac” (v. 6); „Isus, ducându-Şi crucea...” (Ioan 19.17).
- „Dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” (v. 7); Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29).
- Isaac, fiul, a acţionat în ascultare de tatăl său în a deveni jertfă (v. 9); Isus S-a rugat „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26.39).
- Învierea – Isaac (în mod figurat) şi Isus în realitate: „Prin credinţă l-a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, l-a adus jertfă pe singurul lui fiu! El, căruia i se spusese: «În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!» Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi” (Evrei 11.17-19); Isus „a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15.4).
English
De ce i-a poruncit Dumnezeu lui Avraam să-l jertfească pe Isaac?
