Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Barnaba?
Răspuns
În cartea Faptele Apostolilor, întâlnim un levit din Cipru pe nume Iosif (Faptele Apostolilor 4.36), pe care apostolii îl numeau Barnaba. Acea poreclă însemna „Fiul încurajării” (Faptele Apostolilor 4.36-37) sau „Fiul îndemnării” și probabil că i-a fost dată pentru înclinația lui de a-i sluji pe alții (Faptele Apostolilor 4.36-37, 9.27) și pentru disponibilitatea de a face orice aveau nevoie conducătorii Bisericii (Faptele Apostolilor 11.25-30). Se spune despre el că era „un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință”. Prin lucrarea lui, „destul de mult norod s-a adăugat la Domnul” (Faptele Apostolilor 11.24). Pavel l-a folosit pe Barnaba ca exemplu de om cu o perspectivă corectă asupra banilor și a proprietății. Când și-a vândut un ogor, a adus banii obținuți la apostoli și i-a pus la picioarele lor (Faptele Apostolilor 4.36-37).
Când Biserica Primară a început să crească, în ciuda persecuției din partea lui Irod, Barnaba a fost chemat de Duhul Sfânt să meargă împreună cu Pavel într-o călătorie misionară (Faptele Apostolilor 13.1-3). Verișorul lui Barnaba, Ioan Marcu, le-a slujit lui și lui Pavel ca ajutor (Faptele Apostolilor 13.5, Coloseni 4.10). În timpul primei călătorii misionare, dintr-un motiv nespecificat, Ioan Marcu i-a părăsit și nu și-a încheiat călătoria (Faptele Apostolilor 13.13). Însă Barnaba a continuat drumul cu Pavel și a fost alături de el atunci când lucrarea lui Pavel a fost redirecționată pentru a ajunge la neamuri cu Evanghelia (Faptele Apostolilor 13.42-52).
După acea primă călătorie, Pavel și Barnaba au început să planifice următoarea lor călătorie. Barnaba voia să-l ia pe verișorul lui, dar Pavel a refuzat, și între ei s-a produs o ruptură tot mai mare, până în punctul în care s-au separat (Faptele Apostolilor 15.36-41). Barnaba, după cum era porecla lui, l-a luat pe Ioan Marcu și a petrecut timp ucenicizându-l. În mod evident acea lucrare a fost atât de eficientă, încât, ani mai târziu, Pavel a cerut ca Ioan Marcu să vină la el, acesta maturizându-se până în punctul în care i-a devenit folositor lui Pavel în lucrarea sa (2 Timotei 4.11).
Singura referire negativă din Scriptură la adresa lui Barnaba are de-a face cu o întâmplare în care ipocrizia lui Petru i-a influențat și pe alți iudei (inclusiv pe Barnaba) să-i evite pe unii dintre neamuri la masă (Galateni 2.13).
La fel ca Barnaba, și noi, ca creștini, suntem chemați să fim oameni care încurajează, mai ales pe cei care sunt slabi în credință sau duc lupte. Faptele Apostolilor 11.23 îl înfățișează pe Barnaba ca pe un om care era încântat să vadă că alții manifestă harul lui Dumnezeu în viața lor și îi îndemna și îi încuraja să rămână credincioși. În același fel, și noi trebuie să căutăm oportunități să-i lăudăm pe cei care Îl slăvesc și Îl cinstesc pe Dumnezeu printr-o viață care le oglindește credința. Pe lângă aceasta, Barnaba este un exemplu de spirit generos când vine vorba de a dărui cu sacrificiu pentru lucrarea Domnului.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Barnaba?
