Întrebare
Cine a fost Beelzebul?
Răspuns
Beelzebul este forma grecească a numelui Baal-Zebub, un zeu păgân filistean căruia i se aducea închinare în orașul antic filistean Ecron, în vremea Vechiului Testament. Este un termen care semnifică „domnul muștelor” (2 Împărați 1.2). Excavațiile arheologice în locurile antice filistene au descoperit chipuri de muște din aur. După vremea filistenilor, evreii au schimbat numele cu „Beelzebul”, așa cum e folosit în Noul Testament grecesc, însemnând „domnul balegii”. Numele acesta făcea referire la domnul muștelor care era venerat pentru a se obține scăparea de rănile cauzate de acea insectă. Unii erudiți biblici cred că Beelzebul era cunoscut și ca „domnul murdăriei”, care mai târziu a ajuns un nume de batjocură în gura fariseilor. Drept urmare, Beelzebul a fost o zeitate de disprețuit în mod aparte, numele acesteia fiind folosit de evrei ca un calificativ pentru Satan.
Cuvântul are două părți: Baal, care a fost numele pentru zeii canaaniți ai fertilității în Vechiul Testament; și Zebul, care înseamnă „locuință înălțată”. Punând aceste două părți laolaltă, au format un nume pentru Satan însuși, prințul demonilor. Acest termen a fost folosit mai întâi de farisei, pentru a-L descrie pe Isus în Matei 10.24-25. Mai devreme, L-au acuzat pe Isus că „scoate dracii cu ajutorul domnilor dracilor” (Matei 9.34), făcând referire la Beelzebul (Marcu 3.22, Matei 12.24).
În Matei 12.22, Isus a vindecat un om posedat de demoni, care era orb și mut. Ca urmare, „Toate noroadele, mirate, ziceau: «Nu cumva este acesta Fiul lui David?» Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: «Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!»” (Matei 12.23-24)
E remarcabil faptul că fariseii au reacționat la această minune incredibilă săvârșită de Isus într-un fel cu totul opus față de cel al mulțimii, care și-a dat seama că Isus era de la Dumnezeu. De fapt, fariseii admiteau că Isus a săvârșit miracole sau a făcut fapte dincolo de strict puterea omenească, însă îi atribuiau această putere lui Beelzebul, nu lui Dumnezeu. De fapt, ar fi trebuit să știe mai bine: Diavolul nu poate face lucrări de pură bunătate. Însă în mândria lor plină de interes de sine, acești farisei știau că dacă învățăturile lui Isus se vor răspândi între oameni, influența lor printre ei se va sfârși. Așadar, nu au negat minunea, ci, în schimb, i-au atribuit-o unei puteri din infern, „Beelzebul, prințul demonilor”.
Întrebarea mai importantă este aceasta: ce relevanță are acest lucru pentru noi, creștinii din ziua de azi? În Matei 10, Isus ne prezintă chiar esența a ceea ce înseamnă să fii ucenicul Lui. Aici aflăm că tocmai urmează să-Și trimită apostolii în lume să propovăduiască Evanghelia (Matei 10.7). Le dă instrucțiuni specifice cu privire la ce să facă și ce să nu facă. Îi avertizează: „Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor. ... Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu...” (Matei 10.17, 22) Apoi adaugă: „Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui, și robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe cei din casa Lui?” (Matei 10.24-25)
Ideea pe care o ne-o transmite Isus astăzi este că, dacă oamenii Îl numesc Satan, așa cum au făcut fariseii din vremea Sa, cu siguranță îi vor numi și pe ucenicii Lui la fel. În Ioan capitolul 15, Isus declară: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său.» Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.” (Ioan 15.18-21)
English
Cine a fost Beelzebul?
