Întrebare
Ce spune Biblia despre mită/darea sau primirea mitei?
Răspuns
Mita înseamnă bani, favor sau alte considerații date în schimbul influenței cuiva împotriva a ceea ce este adevărat, drept sau corect. Biblia arată clar că darea sau primitea mitei este un lucru rău.
Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise pentru poporul Israel, interzice luarea mitei, „căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschiși și sucesc hotărârile celor drepți” (Exodul 23.8). Aceeași regulă este repetată în Deuteronomul 16.19: „Să n-atingi niciun drept, să nu cauți la fața oamenilor și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți.” Efectele negative ale luării mitei sunt evidențiate clar în aceste două pasaje. Mita pervertește justiția. Este o influență care orbește înțelepciunea și discernământul. Umbrește adevărul și pervertește sau distorsionează cuvintele celor care ar fi drepți înaintea lui Dumnezeu.
Legea a mers și mai departe în cazul unei mite care implică uciderea unei persoane nevinovate. Un judecător care ia mită pentru a condamna la moarte o persoană inocentă e la fel de vinovat ca un asasin plătit – acesta trebuia să fie „blestemat” (Deuteronomul 27.25). Au fost cazuri în care această lege împotriva mitei a fost încălcată, cu rezultat dezastruos. Cei doi oameni care au mărturisit împotriva lui Nabot (1 Împărați 21.4-16) și cei care au mărturisit împotriva lui Ștefan (Faptele Apostolilor 6.8-14) au fost probabil mituiți; în ambele cazuri, un om nevinovat a fost omorât. Când oficialii înalți dau și primesc mită, lucrul acesta cauzează rău în societate. „Un împărat întărește țara prin dreptate, dar cine ia mită o nimicește.” (Proverbele 29.4) Mita e o caracteristică a unei societăți corupte.
Isaia a profețit împotriva răului din Israel, atunci când cei din popor s-au întors de la Dumnezeu și de la legile Lui. Isaia a asemănat orașul Ierusalim cu o curvă necredincioasă; orașul era odată plin de dreptate, dar a devenit un loc al rebeliunii, al uciderii și al hoției. Liderii orașului iubeau mita și alergau după banii obținuți prin mită (Isaia 1.2-23). Cei din poporul Israel nu trebuiau să urmeze căile răului, ci să-L imite pe Dumnezeu în legăturile lor unii cu alții: „Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri.” (Deuteronomul 10.17)
Exemplul cel mai îngrozitor de mită în Biblie sunt cei treizeci de arginți pe care i-a primit Iuda ca să-L trădeze pe Domnul Isus. Un rezultat direct al trădării sale a fost că Isus a fost arestat și răstignit. În cele din urmă, chiar Iuda și-a dat seama că faptul că a acceptat mită a fost un lucru rău. Dar când a încercat să returneze banii la preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului, ei au refuzat, spunând că sunt – „preț de sânge” (Matei 27.3-9).
Dalila a fost mituită să îl prindă în cursă pe Samson (Judecătorii 16.5). Fiii lui Samuel au disprețuit slujba lor luând mită (1 Samuel 8.3). Răul Haman l-a mituit pe împăratul Ahașveroș, în încercarea de a-i nimici pe evreii din Persia (Estera 3.9). Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare, sperând să primească mită de la acesta (Faptele Apostolilor 24.26). Și soldații care aveau sarcina să păzească mormântul lui Isus au fost mituiți de preoții cei mai de seamă și de bătrâni ca să răspândească o minciună despre dispariția trupului Lui (Matei 28.12-15). În fiecare caz, celor cărora au primit mită nu le-a păsat de adevăr sau dreptate.
English
Ce spune Biblia despre mită/darea sau primirea mitei?
