Întrebare
Ce spune Biblia despre restituire?
Răspuns
Restituirea este un concept biblic, și sunt pasaje atât în Vechiul, cât și în Noul Testament care arată gândul lui Dumnezeu referitor la acest subiect. În Vechiul Testament, israeliții se aflau sub Lege, care specifica restituirea într-o varietate de circumstanțe: „Dacă un om fură un bou sau o oaie și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată. ... Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui. Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găsește încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi. Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. ... Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare ... va trebui s-o plătească.” (Exodul 21.1, 3-6, 14)
Leviticul 6.2-5 tratează alte situații în care proprietatea furată este restituită, plus încă o cincime din valoare. De observat în acest pasaj e și că restituirea se face proprietarului (nu guvernului sau unei părți terțe) și compensarea trebuia însoțită de o jertfă de vină adusă Domnului. Legea mozaică prin urmare proteja victimele furtului, ale extorsiunii, ale fraudei și ale neglijenței, cerându-le celor care cauzează prejudiciul să restituie. Cantitatea plății varia între 100 și 500 de procente din pierdere. Restituirea trebuia făcută în aceeași zi în care cel vinovat aducea jertfă înaintea Domnului, implicând faptul că repararea lucrurilor cu aproapele este la fel de importantă ca împăcarea cu Dumnezeu.
În Noul Testament, avem exemplul minunat al lui Zacheu, în Luca 19. Isus vizitează casa lui Zacheu, și oamenii care știu că șeful vameșilor este un om ticălos și asupritor încep să cârtească legat de asocierea lui Isus cu un păcătos (versetul 7). „Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: «Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.» Isus i-a zis: «Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.»” (versetele 8-9) Din cuvintele lui Zacheu, înțelegem 1) că era vinovat de fraudarea oamenilor, 2) îi părea rău de acțiunile din trecut și 3) era hotărât să restituie. Din cuvintele lui Isus vedem că 1) Zacheu a fost salvat în acea zi și păcatul lui a fost iertat și 2) dovada salvării sale a fost atât mărturisirea sa publică (vezi Romani 10.10), cât și renunțarea la tot câștigul obținut în mod vinovat. Zacheu s-a pocăit, și sinceritatea lui a fost evidentă în dorința lui imediată de a restitui. Vedem un om pocăit și smerit, și dovada întoarcerii lui la Cristos era hotărârea lui de a ispăși, cât de mult posibil, pentru păcatele trecute.
Același lucru e real pentru oricine îl cunoaște cu adevărat pe Cristos azi. Pocăința autentică duce la o dorință de a redresa lucrurile stricate. Când un om devine creștin, va avea o dorință născută dintr-o convingere adâncă de a face bine, și aceasta include restaurarea lucrurilor pe cât de mult posibil. Ideea de „pe cât de mult posibil” e un lucru foarte important de amintit. Sunt anumite crime și păcate pentru care nu există restituire adecvată. În astfel de situații, creștinul trebuie să facă o formă de restituire care demonstrează pocăința, dar, în același timp, nu trebuie să se simtă vinovat de incapacitatea de a face o reparare completă. Restituirea trebuie să fie rezultatul mântuirii – nu este o cerință pentru aceasta. Dacă ai primit iertarea de păcate prin credința în Isus Cristos, toate păcatele tale sunt iertate, fie că ai putut sau nu să restitui pentru ele.
English
Ce spune Biblia despre restituire?
