Întrebare
De ce ne-a dat Dumnezeu patru Evanghelii?
Răspuns
Iată câteva motive pentru care Dumnezeu a dat patru Evanghelii în loc de una singură:
1) Pentru a ne oferi o imagine completă a lui Cristos. Deoarece întreaga Biblie este inspirată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16), El a folosit autori umani din contexte şi cu personalităţi diferite pentru a-Şi realiza scopul prin scrierea lor. Fiecare autor al Evangheliei are în spatele cărţii sale un scop distinct, iar în atingerea acestuia fiecare a accentuat aspecte diferite ale persoanei şi lucrării lui Iisus Hristos.
Matei a scris pentru evrei, iar unul din scopurile lui era să arate genealogia lui Iisus şi implinirea profeţiilor Vechiului Testament că El era mult aşteptatul Mesia şi astfel evreii să creadă în El. Accentul lui Matei este că Iisus este Regele promis, “Fiul lui David” care va sta veşnic pe tronul lui Israel (Matei 9:27; 21:9).
Marcu, vărul lui Barnaba (Coloseni 4:10) a fost martor ocular al evenimentelor din viaţa lui Hristos, cât şi prieten al apostolului Petru. Marcu a scris pentru Neamuri, fapt arătat prin neincluderea lucrurilor importante pentru cititorii evrei (genealogii, controversele lui Hristos cu liderii evrei din zilele Sale, referinţele frecvente la Vechiul Testament, etc.). Marcu subliniază că Iisus Hristos este Slujitorul suferind, Unul care a venit nu ca să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi (Marcu 10:45).
Luca, doctorul preaiubit (Coloseni 4:14), evanghelistul şi însoţitorul apostolului Pavel, a scris atât Evanghelia după Luca, cât şi Faptele Apostolilor. El este singurul autor din Noul Testament care nu este evreu. A fost acceptat ca un specialist serios în istorie de către cei care foloseau scrierile sale pentru studii geologice şi istorice. Ca şi istoric, el afirmă că intenţia lui este de a scrie o istorie ordonată a vieţii lui Hristos, bazată pe mărturiile celor care erau martori oculari (Luca 1:1-4). Fiindcă el a scris specific pentru Teofil, un om dintre Neamuri cu un anumit statut, evanghelia a fost compusă având în minte audienţa păgână, iar intenţia lui era de a arăta că credinţa creştină este bazată pe evenimente istorice verificabile şi demne de încredere. De multe ori Luca se referă la Iisus ca “Fiul Omului”, subliind în acest fel umanitatea Lui. De asemenea, el împărtăşeşte multe detalii care nu sunt găsite în celelalte evanghelii.
Evanghelia dupa Ioan, scrisă de apostolul Ioan, se deosebeşte de celelalte trei Evanghelii şi are mai mult un conţinut teologic referitor la persoana lui Hristos şi semnificaţia credinţei. Matei, Marcu şi Luca mai sunt numite şi “Evanghelii sinoptice” datorită stilului şi conţinutului asemănător, cât şi datorită faptului că oferă o sinteză a vieţii lui Hristos. Evanghelia după Ioan nu începe cu naşterea lui Iisus sau lucrarea pământească, ci cu activitatea şi caracteristicile Fiului lui Dumnezeu înainte de a deveni om (Ioan 1:14). Evanghelia dupa Ioan subliniază divinitatea lui Hristos, după cum se vede în folosirea unor fraze precum “Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1), “Mântuitorul lumii” (Ioan 4:42), “Fiul lui Dumnezeu” (expresie folosită în mod repetat), “Domnul şi Dumnezeul...” (Ioan 20:28). În Evanghelia după Ioan, Iisus de asemenea Îşi afirmă dumnezeirea prin mai multe declaraţii “Eu Sunt”, cea mai remarcabilă fiind cea din Ioan 8:58 unde El declară “mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.” (comparat cu Exod 3:13-14). Însă Ioan accentuează şi umanitatea lui Iisus, dorind să arate eroarea sectei religioase din vremea sa, Gnosticii, care nu credeau în umanitatea lui Hristos. Evanghelia după Ioan notează şi scopul general pentru care a fost scrisă: “Iisus a mai facut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:30-31).
Astfel, având patru relatări ale vieţii lui Hristos, distincte şi la fel de exacte, sunt revelate diferite aspecte ale persoanei şi lucrării Sale. Fiecare relatare devine o aţă colorată, parte a ţesăturii care ne oferă o imagine mai completă a Celui care este dincolo de descriere. Deşi nu vom putea niciodată înţelege în întregime totul despre Iisus Hristos (Ioan 20:30), prin cele patru Evanghelii Îl putem cunoaşte suficient pentru a aprecia cine este El şi ce a facut pentru noi, astfel încât să avem viaţa prin credinţa în El.
2) Pentru a putea verifica obiectiv veridicitatea relatărilor lor. Biblia afirmă încă din cele mai vechi timpuri că o persoană nu putea fi judecată pe baza mărturiei unui singur martor, ci era nevoie de mărturia a cel puţin doi sau trei martori (Deuteronom 19:15). Astfel, faptul că avem istorisiri diferite despre persoana şi lucrarea pământească a lui Iisus Hristos ne permite să evaluăm acurateţea informaţiei pe care o avem despre El.
Simon Greenleaf, o autoritate recunoscută şi cu renume pentru constituirea dovezilor credibile într-o instanţă judecătorească, a examinat cele patru Evanghelii din punct de vedere legal. El a remarcat că tipul de relatări oculare oferite în cele patru Evanghelii – relatări care sunt de acord unele cu altele, dar fiecare scriitor alegând să omită sau să adauge detalii diferite faţă de ceilalţi – este tipic pentru sursele independente şi demne de încredere care vor fi acceptate ca dovezi puternice într-o instanţă. Dacă Evangheliile ar conţine exact aceeaşi informaţie cu aceleaşi detalii scrise din aceeaşi perspectivă, aceasta ar însemna complicitate, adică a existat un moment când scriitorii s-au întâlnit în prealabil ca “să-şi potrivească relatările” pentru a face ca scrierile lor să pară credibile. Diferenţele dintre Evanghelii, chiar şi aparentele contradicţii asupra unor detalii de la o primă analiză, vorbesc despre natura independentă a scrierilor. Astfel, caracterul independent al celor patru relatări ale Evangheliilor, care se potrivesc în informaţia lor, dar se deosebesc în perspectivă, în prezentarea detaliilor şi în evenimentele relatate, indică faptul că istoria vieţii şi lucrării lui Hristos aşa cum este prezentată ea în Evanghelii este veridică şi demnă de încredere.
3) Pentru a-i recompensa pe cei care sunt căutători sârguincioşi. Multe lucruri pot fi învăţate prin studiul individual al fiecărei Evanghelii în parte. Însă mult mai multe se pot învăţa prin punerea în comparaţie şi contrast a diferitelor relatări ale evenimentelor specifice din lucrarea lui Iisus. De exemplu, în Matei 14 ne este relatată naraţiunea înmulţirii pâinilor pentru 5000 de oameni şi a umblării lui Isus pe apă. În Matei 14:22 ni se spune că “ ... Iisus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor”. Cineva poate întreba: “De ce a făcut Iisus acest lucru?”. Nu există nici un motiv specific în relatarea lui Matei. Însă, atunci când combinăm pasajul acesta cu relatarea din Marcu 6 vedem că ucenicii tocmai s-au întors de la izgonirea demonilor şi vindecarea oamenilor prin autoritatea pe care El le-a dat-o când i-a trimis să mearga doi câte doi. Ei s-au întors cu un aer de superioritate, uitându-şi poziţia şi fiind gata să-L înveţe pe Iisus (Matei 14:15). Aşa că, prin trimiterea lor seara să meargă de partea cealaltă a Mării Galileii, Iisus le descoperă două lucruri. Prin lupta cu forţe proprii împotriva vântului şi a valurilor, până la primele ore ale dimineţii, (Marcu 6:48-50) ei încep să înţeleagă că 1) nu pot face nimic prin propriile puteri fără Dumnezeu şi 2) nimic nu este imposibil dacă Îl chem pe Hristos şi trăiesc în dependenţă de puterea Lui. Există multe pasaje care conţin “bijuterii” asemănătoare care trebuie găsite de cititorul sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu, de cel care îşi face timp pentru a compara Scriptura cu Scriptura.
English
De ce ne-a dat Dumnezeu patru Evanghelii?
