Întrebare
Este Divina Comedie / Infernul lui Dante o descriere biblică exactă a Raiului și a Iadului?
Răspuns
Scrisă de Dante Alighieri între 1308 și 1321, Divina Comedie este considerată poemul epic central al literaturii italiene. O alegorie scrisă strălucit, plină de simbolism și patos, este cu siguranță una dintre operele clasice ale tuturor timpurilor. Poemul este scris la persoana întâi, Dante descriind călătoria sa imaginativă prin cele trei tărâmuri ale morților: Infernul (iadul); Purgatoriul (Purgatoriul) și Paradisul (raiul).
Filosofia poemului este un amestec de Biblie, romano-catolicism, mitologie și tradiție medievală. Atunci când Dante se bazează pe cunoștințele sale despre Biblie, poemul este veridic și pătrunzător. Atunci când se bazează pe celelalte surse, poemul se îndepărtează de adevăr.
O sursă extra-biblică la care a apelat Dante a fost tradiția islamică (Hadiths), așa cum este descrisă în "Călătoria de noapte" a lui Mahomed. Potrivit unui cercetător, escatologia islamică a exercitat "o influență extraordinară asupra gândirii chineze și creștine. Printre numeroasele lucrări escatologice populare scrise de creștini, Divina Commedia a lui Dante este un exemplu de influență islamică" (Islam de Solomon Nigosian, Crucible, 1987, pagina 152).
Cu toate acestea, pentru a fi corecți față de Dante, trebuie remarcat faptul că opera sa se dorește a fi literară, nu teologică. Ea reflectă o dorință profundă de a înțelege misterele vieții și ale morții și, ca atare, a generat un interes enorm de-a lungul secolelor, rămânând extrem de populară chiar și astăzi.
Când comparăm poemul cu Biblia, apar multe diferențe. Aparent imediat este cea de-a treia parte a lucrării dedicată Purgatoriului, o doctrină a Bisericii Romano-Catolice care nu are nicio bază în Biblie. În poemul lui Dante, poetul roman Virgil îl ghidează pe Dante prin cele șapte terase ale Purgatoriului. Acestea corespund celor șapte păcate capitale, fiecare terasă purificând un anumit păcat, până când păcătosul și-a corectat natura interioară care l-a determinat să comită acel păcat. După ce păcătosul a fost "curățat" de toate păcatele, i se permite să se îndrepte la un moment dat spre rai. În afară de faptul că Purgatoriul este o doctrină nebiblică, ideea că păcătoșii au o altă șansă de mântuire după moarte este în contradicție directă cu Biblia. Scriptura spune clar că trebuie să "căutăm pe Domnul cât timp poate fi găsit" (Isaia 55:6) și că, odată ce murim, suntem destinați judecății (Evrei 9:27). Judecata se bazează pe viața noastră pământească, nu pe nimic din ceea ce facem după ce murim. Nu va exista o a doua șansă pentru mântuire dincolo de această viață. Atâta timp cât o persoană este în viață, ea are o a doua, a treia, a patra, a cincea etc. șansă de a-L accepta pe Hristos și de a fi mântuită (Ioan 3:16; Romani 10:9-10; Fapte 16:31). În plus, ideea că un păcătos își poate "corecta" propria natură, fie înainte, fie după moarte, este contrară revelației biblice, care spune că numai Hristos poate birui natura păcătoasă și le poate da credincioșilor o natură complet nouă (2 Corinteni 5:17).
În celelalte două părți ale Divinei Comedii, Dante închipuiește diferite niveluri ale iadului și raiului. El descrie Infernul cu lux de amănunte, descriind în mod viu chinurile și agoniile iadului; aceste descrieri însă nu provin din Biblie. Unele provin din tradiția islamică. "Baza coranică pentru această relatare este Coranul 17:1, iar musulmanii comemorează anual «noaptea înălțării» (lailat al-miraj) pe 26 Rajab - a șaptea lună din calendarul islamic. Se presupune că intriga generală, precum și numeroasele mici detalii din Divina Comedie a lui Dante reflectă o tratare fantezistă a acestei teme islamice." (op. cit., p. 128)
Unii au speculat că poate imaginile teribile din Infern provin din îndoiala lui Dante cu privire la propria sa mântuire. În orice caz, diferențele majore dintre Infern și descrierea biblică a iadului sunt acestea:
1. Nivelurile iadului. Dante descrie iadul ca fiind alcătuit din nouă cercuri concentrice, reprezentând o creștere a răutății, unde păcătoșii sunt pedepsiți într-un mod corespunzător fărădelegilor lor. Biblia sugerează diferite grade de pedeapsă în iad în Luca 12:47-48. Cu toate acestea, nu spune nimic despre cercuri concentrice sau adâncimi diferite în iad.
2. Diferite tipuri de pedepse. Viziunea lui Dante asupra iadului implica pedepse veșnice precum chinuirea sufletelor cu insecte care mușcă, scufundarea în noroi, scufundarea în sânge clocotit, biciuirea cu bice. Pedepsele mai mici implică capul pe dos, urmărirea unor obiective de neatins pentru eternitate și mersul în cerc la nesfârșit. Cu toate acestea, Biblia vorbește despre iad ca despre un loc al "întunericului de afară" unde va fi "plânsul și scrâșnirea dinților" (Matei 8:12; 22:13). Oricare ar fi pedeapsa care îl așteaptă pe păcătosul nepocăit în iad, aceasta este, fără îndoială, mai rea decât și-ar putea imagina Dante.
Ultima secțiune a poemului, Paradiso, este viziunea lui Dante asupra raiului. Aici Dante este ghidat prin nouă sfere, din nou într-un model concentric, fiecare nivel apropiindu-se de prezența lui Dumnezeu. Raiul lui Dante este descris ca având suflete într-o ierarhie a dezvoltării spirituale, bazată cel puțin în parte pe capacitatea lor umană de a-L iubi pe Dumnezeu. Aici sunt nouă niveluri de oameni care au atins, prin propriile lor eforturi, sfera în care locuiesc acum. Cu toate acestea, Biblia spune clar că nicio măsură de fapte bune nu poate câștiga cerul; numai credința în sângele vărsat de Hristos pe cruce și în neprihănirea lui Hristos imputată nouă ne poate salva și ne poate destina cerului (Matei 26:28; 2 Corinteni 5:21). În plus, ideea că trebuie să ne croim drum prin tărâmurile ascendente ale cerului pentru a ne apropia de Dumnezeu este străină de Scripturi. Raiul va fi un loc de părtășie neîntreruptă cu Dumnezeu, unde Îl vom sluji și Îi vom "vedea fața" (Apocalipsa 22:3-4). Toți credincioșii se vor bucura pentru totdeauna de plăcerea companiei lui Dumnezeu, făcută posibilă prin credința în Fiul Său.
În întreaga Divină Comedie, tema salvării prin faptele omului este predominantă. Purgatoriul este văzut ca un loc în care păcatele sunt curățate prin eforturile păcătosului, iar raiul are diferite niveluri de recompense pentru faptele făcute în viață. Chiar și în viața de apoi, Dante consideră că omul muncește și se străduiește în permanență pentru a fi răsplătit și scutit de pedeapsă. Dar Biblia ne spune că raiul este un loc de odihnă de la eforturi, nu o continuare a acestora. Apostolul Ioan scrie: "Și am auzit un glas din cer care zicea: «Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!» «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!»" Credincioșii care trăiesc și mor în Hristos sunt salvați doar prin credință, iar credința care ne duce în cer este chiar a Lui (Evrei 12:2), la fel ca faptele pe care le facem în această credință (Efeseni 2:10). Divina Comedie poate fi de interes pentru creștini ca operă literară, dar numai Biblia este ghidul nostru infailibil pentru credință și viață și este singura sursă de adevăr etern.
English
Este Divina Comedie / Infernul lui Dante o descriere biblică exactă a Raiului și a Iadului?
