Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Daniel?
Răspuns
Putem citi despre viața lui Daniel în propriile lui scrieri, în cartea Daniel și, de asemenea, în Ezechiel 14.14, 20 și 28.3. Sunt câteva asemănări izbitoare între viața lui Daniel și cea a lui Iosif, fiul lui Iacov. Ambii au prosperat într-o țară străină după ce au interpretat vise pentru domnitorii lor, și ambii au fost înălțați în poziții înalte ca rezultat al credincioșiei lor față de Dumnezeu.
După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a asediat Ierusalimul, a ales tineri de neam ales din casa regală a Israelului car erau frumoși la chip și demonstrau aptitudinea de a învăța, ca să fie instruiți în felul babilonienilor. După instruirea care dura trei ani, urmau să fie puși în slujba împăratului (Daniel 1.1-6). Daniel, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul meu”, și cei trei concetățeni ai lui din Iudeea au fost aleși și li s-au dat nume noi. Daniel a devenit „Beltșațar”, în timp ce Hanania, Mișael și Azaria au devenit „Șadrac”, „Meșac” și „Abed-Nego”. Cel mai probabil că babilonienii le-au dat nume noi care erau cu totul disociate de rădăcinile lor evreiești ca să grăbească asimilarea lui Daniel și a prietenilor lui în cultura babiloniană.
Daniel și compatrioții lui s-au dovedit a fi cei mai înțelepți dintre cei instruiți și, la finalul instruirii, au intrat în slujba lui Nebucadnețar. Primul semn de credincioșie față de Dumnezeu al lui Daniel a fost când el și cei trei prieteni ai lui au respins mâncarea bogată și vinul de la masa împăratului, fiindcă socoteau aceste lucruri o pângărire, și au devenit vegetarieni. Pentru că sănătatea lor a sporit, li s-a permis să-și continue dieta aleasă. În educația lor, cei patru tineri din Iuda au ajuns înțelepți în toate chestiunile Babilonului, și lui Daniel Dumnezeu i-a dat capacitatea de a înțelege visele și vedeniile de orice fel (Daniel 1.17).
În cel de-al doilea an al domniei lui, Nebucadnețar a fost tulburat de un vis pe care nu îl putea explica. Dincolo de explicarea visului, el le-a poruncit magicienilor, descântătorilor, vrăjitorilor, și astrologilor să-i și descrie visul. Acești oameni erau gata să încerce să-i interpreteze visul, dacă Nebucadnețar le-ar fi spus mai întâi care era acesta, dar au spus că descoperirea visului în sine era un lucru imposibil pentru oameni. Împăratul a decretat ca toți înțelepții, inclusiv Daniel și tovarășii lui, să fie omorâți. Însă după ce Daniel s-a rugat lui Dumnezeu, misterul visului împăratului i-a fost revelat, și a fost dus la împărat să i-l interpreteze. Daniel a atribuit imediat capacitatea lui de a interpreta vise singurului Dumnezeu adevărat (Daniel 2.28). Detaliul-cheie al visului a fost că într-o zi va exista o împărăție așezată de Dumnezeu care va rămâne pentru totdeauna și că Împărăția lui Dumnezeu va distruge toate împărățiile anterioare făcute de om (Daniel 2.44-45). Pentru înțelepciunea lui, Daniel a fost onorat de împăratul Nebucadnețar și pus în poziție de autoritate peste toți înțelepții Babilonului. La cererea lui Daniel, cei trei conaționali ai lui au fost și ei puși în poziții de autoritate ca administratori în Babilon.
Mai târziu, împăratul Nebucadnețar a avut un alt vis, și din nou Daniel a putut să i-l explice. Împăratul a recunoscut că Daniel are în el duhul Dumnezeului lui sfânt (Daniel 4.9). Explicația dată de Daniel visului a fost corectă. După ce a experimentat o perioadă de nebunie, Nebucadnețar și-a recăpătat sănătatea și L-a lăudat și cinstit pe Dumnezeul lui Daniel ca fiind Cel Preaînalt (Daniel 4.34-37).
Belșațar, fiul lui Nebucadnețar, a ajuns nou împărat, și în timpul unui ospăț a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint care au fost furate din Templul sfânt din Ierusalim, ca să fie folosite. Ca răspuns pentru pângărirea obiectelor sfinte, Belșațar a văzut o mână care a scris pe perete. Astrologii lui nu l-au putut ajuta cu traducerea textului, astfel că a fost chemat Daniel să interpreteze scrisul (Daniel 5.13-16). Ca recompensă pentru explicarea scrisului, Daniel e promovat de împăratul Belșațar și pus în a treia poziție înaltă din împărăția babiloniană (versetul 29). În noaptea aceea, așa cum a profețit Daniel, împăratul a fost ucis în bătălie și împărăția lui a fost preluată de persanul Cirus cel Mare, și Darius Medul a ajuns împărat.
Sub noul conducător, Daniel a excelat atât de mult în sarcinile sale de administrator, încât împăratul Darius se gândea să-l pună peste toată împărăția (Daniel 6.1-3). Lucrul acesta i-a înfuriat pe ceilalți administratori în așa măsură încât au căutat o modalitate de a-l doborî pe Daniel. Nu au putut găsi nicio faptă rea din partea lui, astfel că s-au concentrat pe subiectul religiei lui Daniel. Folosind lingușirea, administratorii l-au convins pe Darius să dea un decret prin care interzicea rugăciunile aduse oricărui alt dumnezeu în afara împăratului în următoarele treizeci de zile. Pedeapsa pentru neascultare era să fii aruncat într-o groapă cu lei. Daniel bineînțeles că nu a ascultat de edict și a continuat să se roage deschis adevăratului Dumnezeu. Fiindcă Daniel nu a făcut nicio încercare de a-și ascunde activitatea, a fost văzut rugându-se și a ajuns arestat. Cu mult regret, împăratul a dat ordinul ca Daniel să fie aruncat în groapa cu lei, dar nu fără să se roage ca Dumnezeul lui Daniel să-l scape (Daniel 6.16). În ziua următoare, când Daniel a fost găsit viu și nevătămat, i-a spus împăratului că Dumnezeu trimisese un înger să închidă gura leilor, astfel că a rămas neatins. Minunea aceasta a l-a făcut pe împăratul Darius să trimită un decret ca toți supușii lui să se închine Dumnezeului lui Daniel. Daniel a continuat să prospere în tot timpul domniei împăratului Darius.
Daniel e cunoscut și pentru visele și vedeniile profetice pe care i le-a dat Dumnezeu, consemnate în cartea Daniel. Profețiile lui Daniel acoperă o mare parte din istoria omenirii, el prezicând înălțarea și căderea Imperiului Grec și al celui Roman și ridicarea unui împărat puternic care „va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor” (Daniel 11.36). Profeția lui Daniel despre „șaptezeci săptămâni” vorbește despre un Mesia care va fi omorât (Daniel 9.24-27). Am văzut profeția împlinindu-se în Persoana lui Isus. Ceea ce a mai rămas din profeție – a șaptezecea săptămână – se va împlini în vremurile sfârșitului. Daniel a mai avut și alte vedenii apocaliptice, și înțelegerea profețiilor lui e importantă pentru escatologie.
Daniel a dat dovadă de mare integritate și, făcând acest lucru, a primit respect și afecțiune din partea conducătorilor puternici pe care i-a slujit. Însă onestitatea și loialitatea față de stăpânii lui nu l-au făcut niciodată să-și compromită credința în singurul Dumnezeu adevărat. În loc să fie un obstacol în calea succesului său, devotamentul continuu al lui Daniel față de Dumnezeu i-a adus admirația celor necredincioși din cercul său. Când a dat interpretarea viselor, I-a dat imediat lui Dumnezeu creditul pentru capacitatea sa de a face acel lucru (Daniel 2.28).
Integritatea lui Daniel ca om al lui Dumnezeu i-a făcut trecere în fața lumii seculare, și totuși a refuzat să-și compromită credința în Dumnezeu. Chiar și sub intimidarea împăraților și domnitorilor, Daniel a rămas neclintit în devotamentul lui față de Dumnezeu. Daniel ne învață și că, indiferent cu cine avem de-a face, indiferent de ce statut au acele persoane, trebuie să le tratăm cu compasiune. Vezi cât de îngrijorat a fost când i-a dat lui Nebucadnețar interpretarea pentru al doilea vis (Daniel 4.19). Creștini fiind, suntem chemați să ascultăm de conducătorii și autoritățile pe care le-a așezat Dumnezeu, tratându-le cu respect și compasiune; însă, așa cum vedem din exemplul lui Daniel, ascultarea de Legea lui Dumnezeu trebuie să fie înaintea ascultării de oameni (Romani 13.1-7, Faptele Apostolilor 5.29).
Ca urmare pentru devotamentul lui, Daniel a căpătat favoare în ochii oamenilor și ai lui Dumnezeu (Daniel 9.20-23). Observă în aceste versete și ce i-a spus îngerul Gavril lui Daniel despre cât de repede a fost trimis răspunsul la rugăciunea lui. Acest lucru ne arată cât de gata este Domnul să audă rugăciunile oamenilor Săi. Tăria lui Daniel a stat în devoțiunea și în rugăciunea lui și e o lecție pentru noi toți. Trebuie să venim la Dumnezeu în rugăciune zi de zi, nu numai în vremurile grele.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Daniel?
