Întrebare
De ce Dumnezeu cere, urmărește sau dorește să I ne închinăm?
Răspuns
Închinarea înseamnă „a-i acorda cinste, omagiu, reverență, respect, adorare, laudă sau glorie unei ființe superioare". Dumnezeu cere închinare pentru că El și numai El e vrednic de ea. El e singura Ființă care merită într-adevăr închinare. El cere să-I recunoaștem măreția, puterea și gloria. Apocalipsa 4.11 spune: „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!" Dumnezeu ne-a creat, și locul Lui nu va fi uzurpat. El le-a poruncit israeliților: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc." (Exodul 20.3-5) Trebuie să înțelegem că gelozia lui Dumnezeu nu e invidia păcătoasă pe care o experimentăm noi, născută din mândrie. E o gelozie sfântă și dreaptă, care nu poate permite ca gloria care I se cuvine să-i fie dată altuia.
Dumnezeu așteaptă de la noi să ne închinăm Lui ca o expresie a reverenței și a mulțumirii față de El. Dar Dumnezeu așteaptă, de asemenea, de la noi să ascultăm de El. Nu vrea doar să-L iubim, ci vrea să ne purtăm cu dreptate unii față de ceilalți, să manifestăm dragoste și compasiune față de alții. În acest fel, ne aducem pe noi înșine înaintea Lui ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Lui. Acest lucru Îl glorifică pe Dumnezeu și e „o slujbă duhovnicească" din partea noastră (Romani 12.1). Când ne închinăm cu o inimă ascultătoare și un duh deschis și gata de pocăință, Dumnezeu e glorificat, creștinii sunt curățiți, Biserica e edificată și cei pierduți sunt evanghelizați. Toate acestea sunt elementele închinării adevărate.
Dumnezeu dorește, de asemenea, să ne închinăm Lui pentru că închinarea e răspunsul natural și așteptat pentru faptul că ne salvează prin Isus Cristos. Filipeni 3.3 descrie Biserica adevărată, Trupul format din credincioșii în Isus Cristos, al căror destin veșnic e cerul. „Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești." Cu alte cuvinte, Biserica e identificată în mod unic ca fiind poporul lui Dumnezeu, dar nu prin circumcizie fizică. Biserica e alcătuită din cei care se închină lui Dumnezeu în duhul lor bucurându-se în Cristos și nepunându-și încrederea în ei înșiși pentru mântuire. Cei care nu se închină Dumnezeului viu și adevărat nu sunt ai Săi, și destinul lor veșnic e iadul. Dar adevărații închinători sunt recunoscuți prin închinarea pe care I-o aduc lui Dumnezeu și casa lor veșnică e împreună cu Dumnezeul căruia I se închină și pe care Îl adoră.
Dumnezeu cere, urmărește și dorește închinarea noastră pentru că o merită, pentru că e în natura creștinului să I se închine și pentru că destinul nostru veșnic depinde de acest lucru. Aceasta e esența istoriei răscumpărării: să ne închinăm Dumnezeului, adevărat, viu și glorios.
English
De ce Dumnezeu cere, urmărește sau dorește să I ne închinăm?
