Întrebare
Dragostea lui Dumnezeu e condiționată sau necondiționată?
Răspuns
Dragostea lui Dumnezeu, așa cum e descrisă în Biblie, e în mod clar necondiționată prin faptul că dragostea Lui e exprimată față de subiecții dragostei Sale (adică cei din poporul Său), în ciuda dispoziției lor față de El. Cu alte cuvinte, Dumnezeu iubește pentru că stă în natura Lui să iubească (1 Ioan 4.8), și acea dragoste Îl determină la acțiune benevolentă. Natura necondiționată a dragostei lui Dumnezeu e cel mai evident văzută în Evanghelie. Mesajul Evangheliei e în esență o istorie a salvării divine. Având în vedere suferința poporului Său rebel, Dumnezeu hotărăște să-i salveze din păcatul lor, și această hotărâre se bazează pe dragostea Sa (Efeseni 1.4-5). Ascultă cuvintele apostolului Pavel din scrisoarea lui către Romani:
„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi." (Romani 5.6-8)
Citind cartea Romani, aflăm că suntem înstrăinați de Dumnezeu din cauza păcatului nostru. Suntem dușmani cu Dumnezeu și mânia Lui e descoperită împotriva celor fără teamă de Dumnezeu, pentru nelegiuirea lor (Romani 1.18-20). Îl respingem pe Dumnezeu, și Dumnezeu ne lasă pradă păcatului nostru. Aflăm, de asemenea, că noi toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3.23) și că nimeni dintre noi nu-L caută pe Dumnezeu, nimeni nu face ceea ce e drept în ochii Lui (Romani 3.10-18).
În ciuda acestei ostilități și dușmănii față de Dumnezeu (pentru care Dumnezeu ar fi perfect îndreptățit să ne distrugă cu totul), Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că L-a dat pe Fiul Său, Isus Cristos, ca jertfă de ispășire (adică satisfacerea mâniei lui Dumnezeu) pentru păcatele noastre. Dumnezeu nu a așteptat să devenim mai buni, ca o condiție pentru ispășirea pentru păcatul nostru. În schimb, Dumnezeu a binevoit să devină Om și să trăiască în mijlocul poporului Lui (Ioan 1.14). Dumnezeu a experimentat umanitatea noastră – tot ceea ce înseamnă să fii o ființă umană – și apoi S-a dat pe Sine de bunăvoie ca jertfă înlocuitoare pentru păcatul nostru.
Această salvare divină a dus la un act plin de îndurare de sacrificiu de Sine. Cum a spus Isus în Evanghelia după Ioan: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi." (Ioan 15.13) Aceasta este exact ceea ce a făcut Dumnezeu, în Isus Cristos. Natura necondiționată a dragostei lui Dumnezeu e arătată clar în alte două pasaje din Scriptură:
„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (prin har sunteți mântuiți)." (Efeseni 2.4-5)
„Dragostea lui Dumnezeu fața de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre." (1 Ioan 4.9-10)
E important să observăm că dragostea lui Dumnezeu e o dragoste care inițiază; nu e niciodată un răspuns. Tocmai acest lucru o face să fie necondiționată. Dacă dragostea lui Dumnezeu ar fi condiționată, ar trebui să facem ceva să o dobândim sau să o merităm. Ar trebui într-un fel să-I potolim mânia și să ne curățăm de păcat, înainte ca Dumnezeu să ne poată iubi. Dar nu acesta este mesajul biblic. Mesajul biblic – Evanghelia – este că Dumnezeu, motivat de dragoste, a acționat necondiționat să-l salveze pe poporul Lui de păcatele lui.
English
Dragostea lui Dumnezeu e condiționată sau necondiționată?
