Întrebare
E Isus Dumnezeu în trup omenesc? De ce e important că Isus e Dumnezeu în trup omenesc?
Răspuns
Încă din momentul concepției lui Isus de către Duhul Sfânt în pântecul Mariei (Luca 1.26-38), identitatea reală a lui Isus a fost întotdeauna pusă la îndoială de sceptici. A început cu logodnicul Mariei, Iosif, căruia îi era teamă să se căsătorească cu ea când i-a dezvăluit că este însărcinată (Matei 1.18-24). A luat-o de soție doar după ce îngerul i-a confirmat că copilul pe care îl purta în pântec era Fiul lui Dumnezeu.
Cu sute de ani înainte de nașterea lui Cristos, profetul Isaia a prevestit venirea Fiului lui Dumnezeu: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii." (Isaia 9.6) Când îngerul i-a vorbit lui Iosif și l-a anunțat despre nașterea lui Ius care urma să aibă loc, a făcut referire la profeția lui Isaia: „«Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune numele Emanuel», care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi.»" (Matei 1.23) Acest lucru nu însemna că trebuiau să-L numească pe bebeluș Emanuel, ci că „Dumnezeu este cu noi" este identitatea Lui. Isus era Dumnezeu care venea în trup omenesc să locuiască împreună cu oamenii.
Isus Însuși a înțeles speculația cu privire la identitatea Lui. El i-a întrebat pe ucenici:„Cine zic oamenii că sunt Eu?" (Matei 16.13, Marcu 8.27). Răspunsurile au variat, cum se întâmplă și azi. Atunci, Isus a pus o întrebare și mai presantă: „Dar voi ... cine ziceți că sunt?" (Matei 16.15) Petru a dat răspunsul corect: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!" (Matei 16.16) Isus a confirmat adevărul din răspunsul lui Petru și a promis că, pe acel adevăr, Își va zidi Biserica (Matei 16.18).
Adevărata natură și identitate a lui Isus Cristos are o semnificație veșnică. Fiecare om trebuie să răspundă la întrebarea pe care le-a pus-o Isus ucenicilor: „Cine ziceți că sunt?"
El ne-a dat răspunsul corect în multe feluri. În Ioan 14.9-10, Isus a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl»? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui."
Biblia ne arată clar natura divină a Domnului Isus Cristos (vezi Ioan 1.1-14). Filipeni 2.6-7 spune că deși Isus „avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor". Coloseni 2.9 spune: „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii."
Isus e pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, și aspectul întrupării Lui e de maximă importanță. El a trăit o viață umană, dar nu a avut o natură păcătoasă cum avem noi. A fost ispitit, dar nu a păcătuit niciodată (Evrei 2.14-18, 4.15). Păcatul a intrat în lume prin Adam, și natura păcătoasă a lui Adam este transferată la fiecare bebeluș născut în lume (Romani 5.12) – cu excepția lui Isus. Pentru că Isus nu a avut un tată pământesc, nu a moștenit o natură păcătoasă. A posedat natura divină de la Tatăl Lui ceresc.
Isus a trebuit să împlinească toate cerințele Dumnezeului sfânt înainte să poată fi acceptat ca jertfă pentru păcatele noastre (Ioan 8.29, Evrei 9.14). A trebuit să îndeplinească peste trei sute de profeții despre Mesia pe care Dumnezeu, prin profeți, le-a spus mai dinainte (Matei 4.13-14, Luca 22.37, Isaia 53, Mica 5.2).
Începând de la căderea omului (Genesa 3.21-23), singura cale prin care puteai fi îndreptățit în fața lui Dumnezeu era prin sângele unei jertfe nevinovate (Leviticul 9.2, Numeri 28.19, Deuteronomul 15.21, Evrei 9.22). Isus a fost jertfa supremă, perfectă, care a potolit pentru totdeauna mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului (Evrei 10.14). Natura Lui divină L-a făcut potrivit pentru lucrarea de Răscumpărător; trupul Lui omenesc I-a permis să verse sângele necesar pentru a răscumpăra. Nicio ființă umană cu natură păcătoasă nu putea plăti o astfel de datorie. Nimeni altcineva nu ar fi putut îndeplini cerințele pentru a deveni jertfa pentru păcatele întregii lumi (Matei 26.28, 1 Ioan 2.2). Dacă Isus ar fi fost un simplu om bun, așa cum afirmă unii, atunci ar fi avut o natură păcătoasă și nu ar fi fost perfect. În acest caz, moartea și învierea Lui nu ar avea putere să salveze pe nimeni.
Pentru că Isus era Dumnezeu în trup omenesc, numai El putea plăti datoria pe care o aveam în fața lui Dumnezeu. Victoria Lui asupra morții și a mormântului a câștigat victoria pentru toți cei care își pun încrederea în El (Ioan 1.12, 1 Corinteni 15.3-4, 17).
English
E Isus Dumnezeu în trup omenesc? De ce e important că Isus e Dumnezeu în trup omenesc?
