Întrebare
De ce urăște Dumnezeu păcatul?
Răspuns
Dumnezeu urăște păcatul pentru că e foarte în antiteza naturii Lui. Psalmistul descrie ura lui Dumnezeu pentru păcat în felul următor: „Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.” (Psalmul 5.4) Dumnezeu urăște păcatul pentru că El este sfânt; sfințenia este cea mai înălțată dintre toate atributele Lui (Isaia 6.3, Apocalipsa 4.8). Sfințenia Lui Îi umple deplin Ființa. Sfințenia Lui epitomizează perfecțiunea Lui morală libertatea absolută de orice fel de cusur (Psalmul 89.35, 92.15, Romani 9.14).
Biblia prezintă atitudinea lui Dumnezeu față de păcat cu un puternic sentiment de ostilitate, dezgust și totală detestare. De exemplu, păcatul e descris ca niște răni pline de putrefacție (Isaia 1.6), o povară grea (Psalmul 38.4), întinăciune (Tit 1.15, 2 Corinteni 7.1), o datorie obligatorie (Matei 6.12-15), întuneric (1 Ioan 1.6) și o pată stacojie (Isaia 1.18).
Dumnezeu urăște păcatul pentru simplul motiv că păcatul ne desparte de El: „Ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte! ” (Isaia 59.2, vezi și Isaia 13.11, Ieremia 5.25) Păcatul a fost cel care i-au făcut pe Adam și Eva să fugă de Dumnezeu și să se ascundă „printre pomii din grădină” (Genesa 3.8). Păcatul aduce întotdeauna separare, și faptul că Dumnezeu urăște păcatul înseamnă că urăște să fie despărțit de noi. Dragostea Lui cere restaurare, lucru care în schimb cere sfințenie.
Dumnezeu urăște păcatul și datorită înșelăciunii lui subtile care ne ademenește să ne concentrăm atenți a asupra plăcerii lumești, în detrimentul binecuvântărilor lui Dumnezeu. Cei care au păcatele iertate pot spune: „Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.” (Psalmul 16.11) A căuta să înfăptuiești păcatul înseamnă să întorci spatele darurilor lui Dumnezeu, care are „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să [ne dea] un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29.11). Ura lui Dumnezeu față de păcat implică faptul că îi iubește pe ai Lui și vrea să îi binecuvânteze.
Un alt motiv pentru care Dumnezeu urăște păcatul este pentru că acesta ne orbește să nu vedem adevărul. Isus i-a asemănat pe învățătorii falși cu „călăuze oarbe ale orbilor” (Matei 15.14). Ioan a spus că cine urăște pe fratele lui „nu știe încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii” (1 Ioan 2.11). Păcatul are consecințe pe care păcătosul adesea nu le ia în seamă. „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6.7, vezi și Numeri 32.23). Dumnezeu urăște păcatul din același motiv pentru care lumina urăște întunericul și adevărul urăște minciuna. Dumnezeu vrea ca copiii Lui să „capete toate bogățiile plinătății de pricepere” (Coloseni 2.2) și păcatul pur și simplu împiedică acest lucru.
Dumnezeu urăște păcatul pentru că acesta ne robește și în cele din urmă ne va distruge. La fel cum păcatul lui Samson a dus la orbirea lui spirituală și la captivitate (Judecătorii 16.21), păcatul nostru va duce la orbire și robie spirituală. „Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6.16) Dumnezeu e sursa vieții și va prelungi acea viață în veșnicie pentru toți cei care cred. Păcatul este o barieră în calea primirii vieții, și acesta e un motiv pentru care Dumnezeu îl urăște.
Dumnezeu urăște păcatul pentru că împuținează dragostea noastră pentru El. Biblia spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” (1 Ioan 2.15-16) Iacov ne avertizează de pericolul îmbrățișării lumii: „Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.” (Iacov 4.4) Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Luca 16.13) și trebuie să alegem între păcat și neprihănire.
Credincioși fiind, trebuie să urâm păcatul așa cum îl urăște Dumnezeu. Suntem „fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului” (1 Tesaloniceni 5.5). Trebuie să recunoaștem că Dumnezeu ne-a pus deoparte; suntem „un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui” (1 Petru 2.9). Nu putem deveni sfinți prin noi înșine, dar Dumnezeu ne dă Duhul Lui Sfânt să ne sfințească (2 Tesaloniceni 2.13). Avem promisiunea Lui că ne va ajuta în lupta împotriva păcatului (1 Corinteni 1.8).
Urâm păcatul pentru că ne desparte de Dumnezeu. Îl urâm pentru că slăbește dragostea noastră și ne desensibilizează conștiința, fiindcă ne leagă și ne orbește. Îl urâm pentru că Îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu (Efeseni 4.30). Rugăciunea noastră adresată Celui Sfânt este: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.” (1 Tesaloniceni 5.23)
English
De ce urăște Dumnezeu păcatul?
