Întrebare
Ce înseamnă că Dumnezeu e veşnic?
Răspuns
Cuvântul veşnic înseamnă „care nu se termină niciodată, care nu are început şi sfârşit”. Psalmul 90.2 ne vorbeşte despre caracterul veşnic al lui Dumnezeu: „Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” De vreme ce oamenii măsoară totul în timp, este foarte greu pentru noi să ne imaginăm ceva care nu are început, dar care a existat dintotdeauna şi care va continua să existe pentru totdeauna. Totuşi, Biblia nu încearcă să dovedească existenţa lui Dumnezeu sau caracterul lui veşnic, ci pur şi simplu începe cu afirmaţia „La început Dumnezeu...” (Genesa 1.1), indicând faptul că la începutul timpului înregistrat, Dumnezeu exista deja. Dintr-o perioadă de timp care se întinde înapoi în trecut fără limite şi până la o perioadă de timp care se întinde înainte în viitor fără limite, din veşnicie în veşnicie, Dumnezeu a fost şi este pentru totdeauna.
Atunci când Moise a fost însărcinat de Dumnezeu să meargă la israeliţi cu un mesaj de la El, Moise s-a întrebat ce le va spune dacă îl vor întreba care e Numele lui Dumnezeu. Răspunsul dat de Dumnezeu e cel mai revelator: „Dumnezeu i-a zis lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt.» Şi a adăugat: «Le vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ’Cel care Se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi.’»” (Exodul 3.14) Acest lucru semnifică adevărata Fiinţă a lui Dumnezeu, existenţa Lui prin Sine Însuşi şi faptul că este Fiinţa fiinţelor. Acest lucru de asemenea descrie caracterul Său veşnic şi imuabilitatea Sa, cât şi statornicia şi credincioşia Sa în împlinirea promisiunilor Sale, pentru că cuprinde tot timpul, trecut, prezent şi viitor. Înţelesul este că nu sunt ceea ce sunt numai în prezent, ci sunt ceea ce am fost şi sunt ceea ce voi fi şi voi fi ceea ce sunt. Cuvintele lui Dumnezeu cu privire la caracterul Lui veşnic ne vorbesc din paginile Scripturii.
Isus Cristos, Dumnezeul întrupat, de asemenea Şi-a dovedit dumnezeirea şi caracterul etern în faţa oamenilor din zilele Lui, declarându-le: „Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8.58). Este clar că Isus pretindea că este Dumnezeul întrupat, pentru că evreii, când au auzit această afirmaţie, au încercat să-L ucidă cu pietre. Pentru evrei, a te declara că eşti Dumnezeul veşnic era o blasfemie vrednică de moarte (Leviticul 24.16). Isus pretindea că este din veşnicie, la fel cum tatăl Său este din veşnicie. Acest lucru a fost declarat din nou de Ioan, referitor la natura lui Cristos: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1.1). De dinainte de a fi timpul înregistrat, Isus şi Tatăl Său erau una în esenţă şi împărtăşeau deopotrivă caracterul veşnic.
Romani 1.20 ne spune că natura veşnică a lui Dumnezeu şi puterea Lui eternă ne sunt revelate prin Creaţia Sa. Toţi oamenii văd şi înţeleg acest aspect al naturii lui Dumnezeu prin mărturia diverselor aspecte din ordinea creată. Soarele şi corpurile cereşti continuă să se deplaseze pe orbitele lor secol după secol. Anotimpurile vin şi trec la timpul lor stabilit; copacii dau frunze primăvara şi se scutură de ele toamna. Aceste lucruri continuă an de an şi nimeni nu le poate opri şi nu poate modifica planul lui Dumnezeu. Toate acestea atestă puterea veşnică a lui Dumnezeu şi planul Lui pentru pământ. Într-o zi, El va crea un cer nou şi un pământ nou şi acestea, la fel ca El, vor rămâne în eternitate. Noi, cei care, prin credinţă, Îi aparţinem lui Cristos, de asemenea vom trăi în eternitate, împărtăşind caracterul veşnic al lui Dumnezeu, în a cărui imagine am fost creaţi.
English
Ce înseamnă că Dumnezeu e veşnic?
