Întrebare
Ce putem învăța din viața Esterei?
Răspuns
Estera este fecioara evreică ce a devenit împărăteasa Persiei și și-a salvat poporul din complotul ucigaș de anihilare. Istoria ei e consemnată în cartea din Vechiul Testament care îi poartă numele. Sărbătoarea evreiască Purim celebrează această eliberare aparte a evreilor.
Istoria Esterei începe cu ospățul unui rege. Împăratul Ahașveroș (numit și Xerxes) era fiul unui împărat persan cu renume, Darius I, care e menționat în Ezra 4.24, 5.5-7, 6.1-15, Daniel 6.1, 25, Hagai 1.15 și 2.10. Anul întâmplării dintre Estera și împăratul Ahașveroș este în jur de 483 î.Cr. Imperiul împăratului Ahașveroș era enorm; în mod real era cel mai mare pe care îl văzuse lumea vreodată. Persia cuprindea zona cunoscută acum ca fiind Turcia, cât și Irakul, Iranul, Pakistanul, Iordania, Libanul și Israelul; cuprindea și părți din Egiptul zilelor noastre, din Sudan, Libia și Arabia Saudită.
La fel ca majoritatea împăraților păgâni dintre neamuri, împăratului Ahașveroș îi făcea plăcere să-și etaleze bogăția și puterea, și făcea acest lucru inclusiv prin ospețe, care uneori durau până și 180 de zile. După cum se vede, în timpul ospățului menționat în Estera 1.10-11, împăratul a cerut ca soția lui, împărăteasa Vasti, să vină înaintea întregii adunări a oficialităților ca să-și arate frumusețea, purtându-și coroana. Se speculează că împăratul Ahașveroș voia ca Vasti să apară purtând „numai” coroana. Împărăteasa Vasti a refuzat cererea împăratului, și el s-a umplut de furie. Împăratul și-a consultat sfătuitorii în lucrurile legii, și aceștia au declarat că Vasti a greșit față de toți oamenii din împărăție. Ei s-au temut că femeile din Persia vor auzi de refuzul lui Vasti de a-și asculta soțul și vor începe să-și disprețuiască și ele soții. Au sugerat ca împăratul să dea un decret în toată împărăția că Vasti nu se va mai putea arăta niciodată în prezența lui. Împăratul a făcut acest lucru, proclamând edictul în toate limbile din provincii.
Vasti fiind acum îndepărtată de la palat, împăratul nu mai avea împărăteasă. Slujitorii împăratului au sugerat să caute în tot ținutul fecioare frumoase, dintre care să găsească o nouă împărăteasă. Istoricul evreu Iosephus consemnează că împăratul Ahașveroș a ales în total 400 de femei care să îi umple haremul și să fie candidate la poziția de regină nouă (Estera 2.1-4). Femeile trebuiau ca timp de un an să facă tratamente de înfrumusețare, înainte să se întâlnească cu împăratul (versetul 12). Estera, o evreică al cărei nume evreiesc era Hadasa, a fost aleasă ca una dintre fecioare (versetul 8).
Până la momentul în care fecioarele erau aduse la împărat, erau ținute în harem sub supravegherea lui Hegai (Estera 2.8); după întâlnire, pentru că nu mai erau fecioare, erau mutate în locul în care stăteau concubinele – sau țiitoarele – unde erau puse sub supravegherea atentă a unui alt famen, numit Șaașgaz (versetul 14).
Estera locuise în cetatea Susa, unde locuia și împăratul. Era verișoara unui beniamit pe nume Mardoheu, care avea grijă de ea, fiindcă o adoptase ca pe propria lui fiică atunci când părinții ei au murit. Mardoheu deținea un anumit fel de poziție oficială în guvernul persan (Estera 2.19). Când Estera a fost aleasă între candidatele pentru poziția de împărăteasă, Mardoheu a instruit-o să nu spună nimic despre originea ei evreiască (versetul 10). De asemenea, vizita în fiecare zi haremul împăratului, ca să vadă ce făcea Estera (versetul 11).
Când a venit rândul Esterei să meargă la împărat, „n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului și păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau” (Estera 2.15). A câștigat și favoarea împăratului: „Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei” și a făcut-o împărăteasă (Estera 2.17). Se pare că Estera, pe lângă că „era frumoasă la statură și plăcută la vedere” (versetul 7), era supusă în a urma sfatul sfătuitorilor înțelepți și foarte plăcută în orice fel. Pe măsură ce istoria se desfășoară, a devenit evident că Dumnezeu era la lucru prin întregul proces.
Mai târziu, în timp ce Mardoheu stătea la poarta împăratului, a auzit făcându-se un complot de asasinare împotriva lui Ahașveroș. A raportat acest lucru împărătesei Estera, care i-a raportat împăratului, dându-i credit lui Mardoheu. Complotul a fost dejucat, dar întâmplarea a fost în mare măsură uitată (Estera 2.21-23). În evenimentul acesta vedem atât legătura continuă a Esterei cu Mardoheu, cât și integritatea ei. Amândoi l-au onorat pe împărat și au vrut ca el să fie protejat de dușmani.
După aceasta, împăratul l-a numit în funcție responsabil de treburile lui pe un om rău. Numele lui era Haman și disprețuia poporul israelit. Haman era descendent al lui Agag, împăratul amaleciților, un popor care era un dușman dedicat al Israelului vreme de generații (Exodul 17.14-16), și intoleranța și prejudecata împotriva Israelului erau adânc înrădăcinate în inima întunecată a lui Haman. În orgoliul lui, Haman a poruncit ca oficialitățile regale de la poarta împăratului să îngenuncheze și să îl onoreze, dar Mardoheu a refuzat. Oficialitățile regale i-au spus lui Haman despre aceasta, asigurându-se că l-au anunțat că Mardoheu este evreu. Haman a vrut nu numai să-l pedepsească pe Mardoheu, ci „a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți iudeii care se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș” (Estera 3.6). Împăratul i-a permis lui Haman să facă cum dorește în această chestiune, și un decret a pornit spre toate provinciile ca într-o anumită zi, care a fost aleasă prin sorți (sau „Pur”), oamenii „să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi” (Estera 3.13). Oamenii erau uluiți și a fost o mare jelire printre evrei (Estera 3.15, 4.3).
Împărăteasa Estera nu știa de complotul împotriva evreilor, dar a aflat atunci când slujitoarele ei și famenii i-au spus că Mardoheu era îndurerat. Estera a trimis un mesager la Mardoheu să afle care era problema. El i-a trimis verișoarei lui un exemplar al edictului și i-a cerut „să se ducă la împărat să-l roage și să stăruiască de el pentru poporul său” (Estera 4.8). Numai că exista o lege care oprea intrarea fără invitație în prezența împăratului, și Estera nu fusese chemată la împărat în ultimele treizeci de zile. Prin intermediarul ei, Estera i-a raportat lui Mardoheu aparenta neputință a ei de a ajuta. El a răspuns: „Să nu-ți închipui că numai tu vei scăpa dintre toți iudeii pentru că ești în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” (Estera 4.13-14) Dând dovadă de mare credință, Estera a fost de acord. Ea le-a cerut evreilor să postească pentru ea timp de trei zile, timp în care și ea și slujnicele ei vor posti. „Apoi voi intra la împărat în ciuda legii și, dacă va fi să pier, voi pieri.” (Estera 4.16)
Când Estera s-a apropiat de împărat, literalmente își risca viața. Însă „ea a căpătat trecere înaintea lui. Și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ținea în mână”, semn că accepta prezența ei (Estera 5.2). Ea i-a invitat pe Ahașveroș și pe Haman la un ospăț în ziua aceea. Împăratul l-a chemat pe Haman și a venit la masă, unde a întrebat-o ce dorește, fiind dispus să-i ofere „chiar și jumătate din împărăție” (versetul 6). Estera i-a chemat pe cei doi bărbați să participe la un alt ospăț în ziua următoare, unde va prezenta cererea ei (versetul 8). Ei au acceptat.
În noaptea aceea, Ahașveroș nu a putut să doarmă și a cerut să-i fie citite consemnările privitoare la domnia sa. În mod uimitor, relatarea pe care a auzit-o a fost despre Mardoheu, care a descoperit complotul de asasinare, salvând viața împăratului. Între timp, Haman s-a dus acasă, și-a strâns prietenii și pe soția lui și le-a spus cât de cinstit a fost. Însă îl văzuse pe Mardoheu în drumul spre casă, și i-a pierit bucuria. Soția și prietenii lui au sugerat ca Haman să construiască o spânzurătoare pe care să fie spânzurat Mardoheu (Estera 5.9-14). Haman a urmat sfatul lor și a construit acea spânzurătoare.
Chiar când împăratul se gândea că nu îl onorase pe Mardoheu pentru fapta lui de a-i salva viața, Haman a intrat să vorbească cu împăratul despre spânzurarea lui Mardoheu. Împăratul a cerut părerea lui Haman despre cum să fie cinstit un om „pe care vrea să-l cinstească împăratul” (Estera 6.6). Haman, gândindu-se că Ahașveroș se referea la el, a sugerat ca omul să fie plimbat prin cetate purtând o haină împărătească și să călărească pe un cal care fusese călărit de împărat, în timp ce să se strige: „Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!” (Estera 6.9) Ahașveroș i-a poruncit lui Haman să facă imediat lucrul acesta pentru Mardoheu.
Haman a ascultat de împărat și l-a cinstit pe omul pe care îl ura cel mai mult. Apoi le-a povestit ce s-a întâmplat soției și prietenilor. Cu mai multă previziune decât probabil că și-au dat seama, „înțelepții lui și nevastă-sa Zereș i-au zis: «Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.»” (Estera 6.13) Famenii împăratului au sosit și l-au luat pe Haman să-l ducă la ospățul Esterei (versetul 14). Acolo, Estera i-a spus împăratului că poporul ei a fost vândut să fie nimicit. Dovedind un mare respect și umilință, Estera a spus că dacă ar fi fost doar vânduți ca robi, ar fi tăcut, „căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenția împăratului” (Estera 7.4, NTLR). Împăratul a fost îngrozit că cineva ar îndrăzni să-i facă un astfel de lucru poporului împărătesei lui (versetul 5). Estera l-a dat pe față pe omul din spatele complotului ca fiind „Haman, răul acesta” (versetul 6). Ahașveroș a ieșit de la ospăț plin de mânie. Haman a rămas să o implore pe împărăteasă pentru viața lui. Când împăratul a intrat înapoi în încăpere și a văzut acest lucru, a crezut că o abuza pe Estera și a poruncit ca Haman să fie omorât chiar pe spânzurătoarea pe care o construise pentru Mardoheu (versetele 8-10).
După ce Haman a murit, Ahașveroș i-a dat Esterei toată averea lui Haman și i-a dat lui Mardoheu inelul lui cu sigiliu, în esență dându-i lui Mardoheu aceeași autoritate în împărăție pe care a avut-o Haman mai înainte. Decretul care ieșise de la Haman era însă irevocabil. Estera l-a rugat din nou pe împărat să intervină. Ahașveroș a ordonat să fie scris un alt decret care să îl contracareze pe primul: acesta le-a dat dreptul evreilor să se apere împotriva oricui i-ar ataca. Acum era bucurie în toate provinciile. Mulți chiar s-au făcut evrei de teamă. Unii dușmani au atacat în ziua rânduită mai dinainte, însă evreii i-au biruit (Estera 8).
Curajul Esterei și credința ei în Dumnezeu sunt un testament pentru încrederea pe care această tânără femeie a avut-o în Dumnezeul cel viu. Viața ei este o lecție despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra creației Sale. Dumnezeu controlează fiecare aspect al vieții, ca să poziționeze oameni, guverne și situații pentru planul și scopul Său. Poate că nu știm ce face Dumnezeu într-un moment anume, dar poate veni un timp când ne dăm seama de ce am trecut prin anumite experiențe sau am întâlnit anumiți oameni sau am trăit în anumite zone sau am făcut cumpărături de la un anumit magazin sau ne-am dus într-o anumită călătorie. Poate veni timpul în care toate lucrurile se leagă, și privim înapoi și vedem că și noi am fost în locul potrivit la momentul potrivit, așa cum a fost Estera. Ea a făcut parte din harem „pentru o vreme ca aceasta”. A fost făcută împărăteasă „pentru o vreme ca aceasta”. A fost întărită și pregătită să mijlocească pentru poporul ei „pentru o vreme ca aceasta” (Estera 4.14). Și a fost credincioasă și a ascultat. Estera s-a încrezut în Dumnezeu și a slujit în umilință, indiferent de cost. Estera ne amintește într-adevăr de promisiunea lui Dumnezeu din Romani 8.28: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”
English
Ce putem învăța din viața Esterei?
