Întrebare
Ce a vrut să spună Isus când a spus: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine"?
Răspuns
Isus a spus: "Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.»" (Matei 7:23) Pare ciudat să-L auzim pe Domnul nostru atotștiutor spunând că există ceva - sau cineva - pe care El nu-l cunoaște. Isus nu Se referă aici la o cunoaștere fizică, ci la o cunoaștere relațională.
Pentru a înțelege un verset, începeți întotdeauna cu contextul. Isus Își încheie Predica de pe Munte cu un ultim avertisment despre credința adevărată. Isus prezice că falșii profeți creștini vor veni ca niște lupi în haine de oaie (Matei 7:15). Ei pot folosi toate "cuvintele lui Dumnezeu" potrivite și chiar pot face demonstrații impresionante de putere, dar nu-I vor aparține Domnului:
"Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege." (Matei 7:21-23)
În cuvintele lui Isus din Ziua Judecății, vedem câteva adevăruri importante: nu este adevărat că cine se declară al lui Isus va fi mântuit (Matei 7:21). Creștinismul nominal nu poate salva. De asemenea, nu o demonstrație de înțelegere sau de putere spirituală este cea care mânuite (versetul 22). O persoană poate părea creștină în ochii celorlalți oameni, dar poate fi totuși un "făcător de rele" în ochii lui Dumnezeu și trimis departe de prezența Sa (versetul 23). Numai cei care fac voia Tatălui și care sunt cunoscuți de Dumnezeu vor intra în ceruri.
Așadar, care este voia Tatălui? Odată, niște oameni au venit la Isus cu o întrebare despre ceea ce le cere Dumnezeu: "Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El." (Ioan 6:28-29) Dumnezeu vrea ca noi să avem credință în Fiul Său: "Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El." (1 Ioan 3:23). Cei care sunt născuți din nou prin credința în Hristos vor produce fapte bune pentru gloria lui Dumnezeu (Efeseni 2:10).
Când Isus le-a spus ucenicilor prefăcuți: "Niciodată nu v-am cunoscut", a vrut să spună că nu i-a recunoscut niciodată ca adevărați ucenici sau prieteni ai Săi. El nu a avut niciodată nimic în comun cu ei și nici nu i-a aprobat. Ei nu erau rude cu El (Marcu 3:34-35). Hristos nu locuia în inima lor (Efeseni 3:17) și nici nu aveau gândurile Lui (1 Corinteni 2:16). În toate aceste moduri și chiar mai mult, Isus nu i-a cunoscut niciodată. Rețineți că Isus nu rupe relația aici - nu a existat niciodată o relație care să fie ruptă. În ciuda cuvintelor lor înderăznețe și a manifestărilor ostentative de fervoare religioasă, ei nu aveau nicio intimitate cu Hristos.
Deci, se pare că ceea ce contează nu este atât de mult faptul că noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu la un anumit nivel, ci faptul că Dumnezeu ne cunoaște pe noi. După cum a explicat Pavel, "El Își va paște turma ca un păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează" (Isaia 40:11), iar El știe cine sunt oile Sale (Ioan 10:14).
Acele cuvinte sumbre "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege" din Matei 7:23 arată că Isus este într-adevăr omniscient. El nu îi "cunoștea" în sensul în care i-ar fi cunoscut dacă ar fi fost adepții Săi, dar le cunoștea inimile - erau pline de nelegiuire! Condamnarea ipocriziei de către Isaia se potrivește bine acestui grup: "Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească" (Isaia 29:13). Făcătorii de rele pe care Isus nu-i cunoaște sunt falșii creștini, falșii învățători și adepții nominali ai religiei.
Cei cărora li se spune să plece din prezența Domnului nu vor avea parte de binecuvântările Împărăției: "Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună." (Apocalipsa 22:15) Aceștia vor fi aruncați "în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților" (Matei 8:12). Acei falși creștini despre care Isus spune că nu i-a cunoscut niciodată nu vor produce roadele Duhului (Galateni 5:22-23); în schimb, vor produce opusul, faptele cărnii (Galateni 5:19-21).
Isus avertizează că într-o zi îi va spune unui grup de practicanți religioși: "Niciodată nu v-am cunoscut." Dumnezeu nu Se bucură deloc să trimită oameni în iad (2 Petru 3:9). Dar cei cărora li se spune să plece sunt cei care au respins scopul și planul etern al lui Dumnezeu pentru viața lor (Luca 7:30). Ei au respins lumina Evangheliei (2 Corinteni 4:4), alegând în schimb întunericul, pentru că faptele lor erau rele (Ioan 3:19). La judecată, ei încearcă să se justifice ca fiind demni de cer pe baza faptelor lor (profeții, exorcizări, minuni etc.), dar nimeni nu va fi îndreptățit prin faptele sale (Galateni 2:16). În timp ce pretindeau că fac toate aceste fapte bune în Numele lui Hristos, ei nu au reușit să facă singura lucrare a lui Dumnezeu care contează: "să aibă credință în Cel pe care L-a trimis El" (Ioan 6:29, CEV). Și astfel, Isus, Judecătorul cel Drept, îi condamnă la despărțirea veșnică de El.
English
Ce a vrut să spună Isus când a spus: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine"?
