Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Ieremia?
Răspuns
Profetul Ieremia a trăit în ultimele zile ale națiunii lui Israel care se prăbușea. A fost în mod adecvat ultimul profet trimis de Dumnezeu să propovăduiască în regatul de sud, care cuprindea semințiile lui Iuda și Beniamin. Dumnezeu i-a avertizat în mod repetat pe cei din Israel să înceteze cu comportamentul lor idolatru, dar nu au ascultat, astfel că El a rupt cele douăsprezece seminții, trimițându-le pe cele 10 seminții din nord în robia asiriană. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ieremia să-i avertizeze pentru ultima dată pe cei din Iuda, înainte să-i alunge din țară, decimând națiunea și trimițându-i în robie în regatul păgân al Babilonului. Ieremia, un om credincios, cu frică de Dumnezeu, a fost chemat să le spună israeliților că, din cauza păcatului lor de care nu s-au pocăit, Dumnezeul lor S-a întors împotriva lor și acum era pregătit să-i îndepărteze din țară și să-i dea în mâinile unui împărat păgân.
Fără îndoială că Ieremia, care avea numai în jur de 17 ani când l-a chemat Dumnezeu, avea un zbucium interior puternic legat de soarta poporului lui și i-a implorat să asculte. E cunoscut ca „profetul lacrimilor”, fiindcă a vărsat lacrimi de tristețe, nu numai pentru că știa ce urma să se întâmple, ci fiindcă oricât de mult a încercat, cei din popor nu ascultau. Mai mult, el nu a găsit nicio mângâiere din partea oamenilor. Dumnezeu i-a interzis să se căsătorească sau să aibă copii (Ieremia 16.2), și prietenii lui i-au întors spatele. Așadar, pe lângă povara cunoașterii judecății care stătea să înceapă, trebuie că s-a simțit și foarte singur. Dumnezeu a știut că acesta era cel mai bun curs al lucrurilor pentru Ieremia, fiindcă mai departe i-a spus cât de cumplite vor fi condițiile în scurt timp, bebeluși, copii și adulți urmând să moară de morți cumplite, trupul lor nici nu va putea fi îngropat și carnea lor va fi mâncată de păsări (Ieremia 16.3-4).
Evident, oamenii din Israel deveniseră atât de împietriți prin efectul de amorțire al păcatului, încât nu mai credeau în Dumnezeu, nici nu mai aveau teamă de El. Ieremia a propovăduit vreme de 40 de ani, și nu i s-a întâmplat să vadă niciodată un succes real în schimbarea sau înmuierea inimii și a minții poporului lui încăpățânat și idolatru. Ceilalți profeți ai lui Israel au avut parte de un anumit succes, măcar pentru o scurtă vreme, dar nu și Ieremia. El vorbea la un perete de cărămizi; totuși, cuvintele lui nu au fost irosite. Într-un fel, erau mărgăritare aruncate înaintea porcilor, și însemnau condamnare pentru fiecare persoană care le-a auzit și a refuzat să ia seama la avertizare.
Ieremia a încercat să-i facă pe cei din popor să înțeleagă că problema lor era lipsa de convingere, încredere și credință în Dumnezeu, împreună cu absența fricii de El, care i-a făcut să nu-L aprecieze cum se cuvine. E foarte ușor să stai liniștit într-un sentiment fals de siguranță, mai ales când atenția nu e la Dumnezeu. Națiunea lui Israel, la fel ca multe națiuni în ziua de azi, a încetat să-L mai pună pe Dumnezeu pe primul loc, și L-au înlocuit cu dumnezei falși, care nu i-ar face să se simtă vinovați și nu i-ar condamna pentru păcat. Dumnezeu Și-a eliberat poporul din robia egipteană, a făcut minuni în fața lor și chiar a despărțit apele mării pentru ei. În ciuda tuturor acestor manifestări ale puterii lui Dumnezeu, ei s-au întors la practicile de închinare false pe care le-au învățat în Egipt, chiar făcându-i jurăminte „împărătesei cerului”, pe lângă aceasta practicând alte ritualuri și obiceiuri care făceau parte din cultura și religia egipteană. În cele din urmă, Dumnezeu i-a lăsat pradă idolatriei lor, spunând: „Acum dar împliniți promisiunile pe care le-ați făcut și îndepliniți-vă juruințele!” (Ieremia 44.25, NTLR)
Ieremia a ajuns descurajat. El s-a cufundat în mlaștina în care mulți credincioși par să fie prinși atunci când cred că eforturile lor nu fac nicio diferență și timpul e pe terminate. Ieremia era epuizat emoțional, chiar până la punctul de a se îndoi de Dumnezeu (Ieremia 15.18), dar Dumnezeu nu terminase treaba cu el. Ieremia 15.19 consemnează o lecție pe care fiecare credincios trebuie să și-o amintească atunci când se simte singur, nefolositor și descurajat și credința lui se clatină: „De aceea așa vorbește Domnul: «Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!»” Dumnezeu îi spunea lui Ieremia să vină înapoi la El, și îi va reda bucuria mântuirii. Cuvintele acestea se aseamănă cu cele scrise de David atunci când s-a pocăit de păcatul lui cu Bat-Șeba (Psalmul 51.12).
Ceea ce învățăm din viața lui Ieremia este liniștea faptului că știm că, la fel ca fiecare credincios, chiar și marii profeți ai lui Dumnezeu pot experimenta respingere, depresie și descurajare în umblarea lor cu Domnul. Este o parte normală a creșterii spirituale, fiindcă natura noastră păcătoasă se luptă împotriva naturii noastre noi, care, potrivit cu Galateni 5.17, e născută din Duhul Sfânt al lui Dumnezeu: „Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.” Dar așa cum a descoperit Ieremia, putem cunoaște că credincioșia Dumnezeului nostru e infinită; chiar și atunci când nu Îi suntem credincioși, El rămâne statornic (2 Timotei 2.13).
Lui Ieremia i s-a încredințat sarcina de a transmite un mesaj nepopular, de judecată pentru Israel, unul care i-a cauzat mult chin mintal și l-a făcut să ajungă disprețuit în ochii poporului său. Dumnezeu spune că adevărul Lui sună ca o „nebunie” pentru cei care sunt pierduți, dar pentru credincioși înseamnă chiar cuvintele vieții (1 Corinteni 1.18). El spune și că va veni o vreme în care oamenii nu vor tolera adevărul (2 Timotei 4.3-4). Cei din Israel din timpul lui Ieremia nu au vrut să audă ceea ce avea el de spus și constanta lui avertizare cu privire la judecată i-a supărat. Același lucru este adevărat și pentru lumea din ziua de azi, când credincioșii care urmează instrucțiunile lui Dumnezeu avertizează lumea pierdută și aflată în pericol de moarte de judecata care stă să se abată asupra ei (Apocalipsa 3.10). Deși cei mai mulți oameni nu ascultă, trebuie să perseverăm în proclamarea adevărului, pentru a-i salva pe unii dintre ei de judecata cumplită care va veni inevitabil.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Ieremia?
