Întrebare
De ce a vorbit Isus atât de ferm împotriva credinței călduțe?
Răspuns
În Apocalipsa 3:14-21, Domnul descrie atitudinea "călduță" a inimii celor din Biserica Laodiceană, atitudine manifestată prin faptele lor. Laodiceenii nu erau nici reci, nici fierbinți în raport cu Dumnezeu, ci doar călduți. Apa caldă poate curăța și purifica; apa rece poate reîmprospăta și înviora. Dar apa călduță nu are o valoare similară. Laodiceenii au înțeles analogia Domnului pentru că apa potabilă din orașul lor venea printr-un apeduct de la un izvor aflat la șase mile spre sud, iar aceasta ajungea dezgustător de călduță. Apa laodiceană nu era fierbinte ca izvoarele calde din apropiere în care se scăldau oamenii și nici nu era răcoritoare pentru băut. Era călduță, bună de nimic. De fapt, era dezgustătoare, iar acesta a fost răspunsul Domnului față de laodiceeni - ei L-au scârbit și El a spus: "Am să te vărs din gura Mea." (versetul 16)
Scrisoarea către Biserica din Laodiceea este cea mai aspră dintre cele șapte scrisori către bisericile din Asia Mică. Prin acuzația pe care o aduce "faptelor" lor (Apocalipsa 3:15), Isus arată clar că aceasta este o biserică moartă. Membrii acestei biserici se văd pe ei înșiși ca fiind "bogați" și autosuficienți, dar Domnul îi vede ca fiind "ticăloși, nenorociți, săraci, orbi şi goi," (versetul 17). Credința lor călduță era ipocrită; biserica lor era plină de creștini neconvertiți și prefăcuți.
Isus pune frecvent semnul egal între fapte și adevărata stare spirituală a unei persoane: "Îi veți recunoaște după roadele lor" și "Orice pom bun face roade bune" (Matei 7:16-17). În mod clar, faptele călduțe ale laodiceenilor nu erau în concordanță cu adevărata mântuire. Faptele credinciosului adevărat vor fi "fierbinți" sau "reci" - adică vor aduce beneficii lumii într-un fel sau altul și vor reflecta pasiunea spirituală a unei vieți transformate. Cu toate acestea, faptele călduțe - cele făcute fără bucurie, fără dragoste și fără focul Duhului - fac rău lumii care ne privește. Cei călduți sunt cei care pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar trăiesc ca și cum El nu există. Poate că merg la biserică și practică o formă de religie, dar starea lor interioară este una de mulțumire de sine. Ei pretind că sunt creștini, dar inima lor e neschimbată, iar ipocrizia lor este dezgustătoare pentru Dumnezeu.
Faptul că indivizii călduți cărora Hristos le vorbește nu sunt mântuiți se vede în imaginea lui Isus stând în afara bisericii (Apocalipsa 3:20). El nu a fost încă primit în mijlocul lor. Din dragoste, Domnul îi mustră și îi disciplinează, poruncindu-le să se pocăiască (versetul 19). El vede atitudinile lor călduțe ca pe o "goliciune rușinoasă" care trebuie să fie îmbrăcată în hainele albe ale adevăratei neprihăniri (versetul 18). El îi îndeamnă să fie serioși, sau zeloși, și să se dedice total Lui. Domnul nostru este milostiv și îndelung răbdător și le acordă celor călduți timp să se pocăiască.
Laodiceenii s-au bucurat de prosperitate materială care, împreună cu o aparență de religie adevărată, i-a condus la un fals sentiment de siguranță și independență (vezi Marcu 10:23). Expresia "Sunt boga, m-am îmbogăţit" (Apocalipsa 3:17) subliniază faptul că bogăția obținută a venit prin efort propriu. Din punct de vedere spiritual, ei aveau mari nevoi. O atitudine autosuficientă și o credință călduță sunt pericole constante atunci când oamenii trăiesc o viață de ușurință și prosperitate.
English
De ce a vorbit Isus atât de ferm împotriva credinței călduțe?
