Întrebare
Care este semnificația Imperiului babilonian în istoria biblică?
Răspuns
Babilonul s-a ridicat de la un oraș mesopotamian de pe râul Eufrat și a devenit un oraș-stat puternic, iar mai târziu capitala și omonimul unuia dintre cele mai mari imperii din istorie. Orașul era situat în partea de est a Semilunii Fertile, la aproximativ 88 de kilometri în sudul Bagdadului modern. Istoria Babilonului s-a intersectat devreme și de multe ori cu cronologia biblică. Influența Babilonului asupra Israelului și asupra istoriei mondiale este profundă.
Întemeierea Babilonului
Prima mențiune din Biblie despre Babilon apare în Geneza 10. Acest capitol este denumit "masa națiunilor", deoarece urmărește descendenții celor trei fii ai lui Noe. În genealogia lui Ham, "Cuș a fost tatăl lui Nimrod, care a ajuns un războinic puternic pe pământ" (Geneza 10:8). Nimrod a fondat un regat care includea un loc numit "Babilon" în Șinear (Geneza 10:10).
Turnul Babel
Turnul Babel se găsește în Geneza 11. În limba engleză este destul de ușor de făcut legătura între "Babel" și "Babilon", dar în ebraică este vorba de același cuvânt. Acest capitol cimentează reputația Babilonului ca oraș al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. De atunci încolo, scriitorii biblici folosesc în mod constant Babilonul ca pe un simbol al răului și al sfidării (vezi 1 Petru 5:13 și Apocalipsa 17:5).
Creșterea timpurie a Babilonului
Aproape de vremea lui Avraam, Babilonul a devenit un oraș-stat independent, condus de amoriți. Prima dinastie babiloniană l-a inclus pe Hammurabi, al șaselea rege, cunoscut pentru codul său de legi. Hammurabi a extins regatul, iar zona din jurul Babilonului a devenit cunoscută sub numele de Babilonia. În timpul celei de-a doua dinastii, Babilonul era în comunicare cu Egiptul și a intrat într-o luptă de 600 de ani cu Asiria. După o perioadă de subjugare față de Imperiul Elamit, o a patra dinastie de regi babilonieni a prosperat sub Nebucadnețar I. Apoi, Babilonul a căzut sub umbra Asiriei.
Ascendența Babilonului
Până în 851 î.Hr., Babilonul era doar nominal independent, având nevoie de "protecție" asiriană și confruntându-se cu numeroase tulburări interne. În cele din urmă, asirianul Tiglat-Pileser al III-lea a preluat tronul. Asirienii și Merodac-Baladan, un caldeean, au făcut schimb de putere de mai multe ori. În timpul uneia dintre perioadele sale de avantaj, Merodac-Baladan a trimis emisari pentru a-l amenința pe Ezechia, regele lui Iuda (2 Regi 20:12-19; Isaia 39). Când șeful caldeean Nabopolassar a preluat controlul asupra Babilonului, în 626 î.Hr., a trecut la jefuirea orașului Ninive, capitala Asiriei.
Cucerirea Iudeii de către Nebucadnețar al II-lea
Sub dinastia caldeeană și, probabil, în tot restul istoriei, niciun rege nu a depășit gloria și puterea absolută a domniei lui Nebucadnețar al II-lea. În calitate de prinț moștenitor (fiul lui Nabopolassar), el l-a învins pe faraonul Neco al II-lea, care venise în ajutorul armatei asiriene, câștigând pentru Babilonia fostele teritorii asiriene, inclusiv Israelul. După ce a fost încoronat rege, Nebucadnețar l-a forțat pe regele Ioiachim al lui Iuda să "devină vasalul său timp de trei ani". "Dar [Ioiachim] s-a răsculat din nou împotriva lui [Nebucadnețar]." (2 Regi 24:1) Regele Babilonului, căruia nu-i plăcea deloc să aibă răzvrătiți, a capturat Ierusalimul și l-a luat pe rege și pe alți conducători, militari și meșteșugari ca prizonieri în Babilon (2 Regi 24:12-16). Această deportare a marcat începutul exilului babilonian al evreilor.
Nebucadnețar l-a numit pe Zedechia să conducă Iuda. Cu toate acestea, Zedechia, împotriva sfatului profetului Ieremia, s-a alăturat egiptenilor într-o revoltă în anul 589 î.Hr. Acest lucru a dus la întoarcerea lui Nebucadnețar. Evreii rămași au fost deportați, Ierusalimul a fost incendiat, iar Templul a fost distrus în august 587 sau 586 î.Hr. (Ieremia 52:1-30).
Profetul Daniel și căderea Babilonului
Babilonul este cadrul în care se desfășoară activitatea profeților Ezechiel și Daniel, ambii deportați din Iuda. Daniel a devenit un lider și consilier regal al Imperiului Babilonian și Persan. El fusese capturat după bătălia de la Carchemiș din 605 î.Hr. (Ieremia 46:2-12). Cartea lui Daniel consemnează interpretarea de către Daniel a visului lui Nebucadnețar (Daniel 2) și prezice căderea Babilonului în mâinile mezilor și perșilor (Daniel 5). Anterior, profetul Isaia a prezis și el căderea Babilonului (Isaia 46:1-2).
Concluzie
În Biblie, Babilonul este menționat de la Geneza până la Apocalipsa, pe măsură ce se ridică de la începuturile sale de răzvrătire pentru a deveni un simbol al sistemului mondial malefic al lui Antihrist. Când poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de disciplinare, Dumnezeu a folosit Imperiul Babilonian pentru a îndeplini acest lucru, dar a limitat robia lui Iuda la 70 de ani (Ieremia 25:11). Apoi, Dumnezeu a promis să-l "pedepsească pe regele Babilonului și națiunea lui" (Ieremia 25:12) pentru "tot răul pe care l-au făcut Sionului" (Ieremia 51:24). În cele din urmă, tot răul va fi judecat, așa cum este simbolizat de dispariția Babilonului în Apocalipsa 18:21: "Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!"
English
Care este semnificația Imperiului babilonian în istoria biblică?
