Întrebare
De ce există atâtea interpretări ale Bibliei?
Răspuns
Scriptura spune că “este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efeseni 4:5). Acest pasaj subliniază unitatea care ar trebui să fie în Trupul lui Hristos, fiindcă “este un singur Duh” (versetul 4). În versetul 3 Pavel face un apel la smerenie, blândeţe, răbdare şi dragoste, toate fiind necesare pentru păstrarea unităţii. Conform 1 Corinteni 2:10-13, Duhul Sfânt cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu (versetul 11), pe care El le descoperă (versetul 10) şi îi învaţă pe cei în care El locuieşte. Această activitate a Duhului Sfânt este numită iluminare.
Într-o lume perfectă, fiecare credincios trebuie să studieze Biblia într-un mod disciplinat (2 Timotei 2:15) şi în dependenţă prin rugăciune de iluminarea Duhului Sfânt. Aşa cum se poate vedea foarte clar, aceasta nu este o lume perfectă. Nu toţi care au Duhul Sfânt Îl şi ascultă cu adevărat. Sunt creştini care Îl întristează pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Întrebaţi orice profesor: până şi cel mai bun va spune că are elevi care se încăpăţănează să înveţe, indiferent de ce face el. Deci, unul dintre motivele pentru care oamenii interpretează diferit Biblia este că unii nu-L ascultă pe Învăţător, adică pe Duhul Sfânt. Mai jos sunt enumerate alte câteva motive pentru divergenţa mare de convingeri între învăţătorii biblici.
1. Necredinţa. Adevărul este că mulţi care pretind că sunt creştini n-au fost niciodată născuţi din nou. Ei poarta eticheta de “creştin”, însă nu a avut loc nici o schimbare reală a inimii. Multi care nici nu cred că Biblia este adevărată îndrăznesc sa îi înveţe pe alţii. Ei pretind că vorbesc despre Dumnezeu şi totuşi trăiesc într-o stare de necredinţă. Multe interpretări false ale Scripturii provin din astfel de surse.
Este imposibil ca un necredincios să interpreteze corect Scriptura. “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:14). Un om nemântuit nu poate înţelege adevărul Bibliei. El nu are iluminarea. Mai mult, chiar dacă cineva este păstor sau teolog, aceasta nu garantează că este mântuit.
Un exemplu de haos produs de necredinţă este găsit în Ioan 12:28-29. Iisus Se roagă Tatălui, spunând: “Tată, proslăveşte Numele Tău!”. Dumnezeu Tatăl răspunde cu o voce care se aude din cer, pe care toţi cei adunaţi au auzit-o. Observaţi, însă, diferenţele de interpretare: “Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” Fiecare a auzit acelaşi lucru, o afirmaţie inteligibilă venită din cer, şi totuşi fiecare a auzit ceea ce a vrut să audă.
2. Lipsa exercitiului şi a experienţei. Apostolul Petru îi avertizează pe cei care interpretează greşit Scripturile. În parte el a atribuit învăţăturile lor înşelătoare faptului că ei sunt “neştiutori” (2 Petru 3:16). Lui Timotei i s-a spus: “Caută să te înfăţisezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Nu există scurtătură către interpretarea biblică corespunzătoare. Suntem obligaţi să studiem.
3. Hermeneutica slabă. Au fost promovate multe erori datorită unui simplu eşec de a aplica hermeneutica corectă (ştiinţa interpretării Scripturii). Luarea unui verset din contextul lui imediat, poate aduce mari pagube intenţiei cu care a fost scris. Ignorarea contextului mai larg al capitolului sau al cărţii, sau eşuarea înţelegerii contextului istoric şi cultural, de asemenea va duce la probleme în interpretare.
4. Ignoranţa întregului Cuvânt al lui Dumnezeu. Apolo era un predicator puternic şi elocvent, însă ştia doar despre botezul lui Ioan. El era ignorant în ce-L priveşte pe Iisus şi mântuirea Lui, astfel încât mesajul lui era incomplet. Aquila şi Priscila l-au luat la o parte şi “i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu”. Dupa aceea, Apolo L-a predicat pe Iisus Hristos. Unele grupuri sau indivizi au un mesaj incomplet astăzi fiindcă se concentrează pe anumite pasaje excluzându-le pe altele. Ei nu reuşesc să compare Scriptura cu Scriptura.
5. Egoismul şi mândria. Este trist să spunem că multe interpretări ale Bibliei se bazează pe preferinţele personale sau doctrinele favorite ale oamenilor. Unii văd oportunitatea avansării personale în promovarea “unei noi perspective” asupra Scripturii (Vezi descrierea învăţătorilor falşi din Epistola lui Iuda).
6. Imaturitatea creştină. Când creştinii nu sunt maturi cum ar trebui să fie, este afectat modul în care folosesc Cuvântul lui Dumnezeu. “V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi” (1 Corinteni 3:2-3). Un creştin imatur nu este pregătit pentru “hrana tare” din Cuvântul lui Dumnezeu. Observaţi că dovada caracterului lumesc al corintenilor au fost separările din biserica lor (versetul 4).
7. Accentul exagerat pe tradiţie. Unele biserici pretind că cred Biblia, însă interpretarea lor este întotdeauna trecută prin filtrul tradiţiilor stabilite de biserica lor. Atunci când tradiţia şi învăţătura Bibliei sunt în conflict, întâietatea este acordata tradiţiei. Lucrul acesta neagă efectiv autoritatea Cuvântului şi acordă supremaţie conducerii bisericii.
În ce priveşte adevărurile fundamentale, Biblia este extrem de clară. Nu este nimic ambiguu despre divinitatea lui Hristos, realitatea cerului şi a iadului, cât şi mântuirea prin har şi credinţa. Totuşi, cu privire la unele subiecte mai puţin importante, învăţătura Scripturii este mai putin clară, iar acest lucru conduce în mod natural la interpretări diferite. De exemplu, nu avem nici o poruncă biblică directă referitoare la frecvenţa Cinei Domnului sau stilul de muzică pe care să-l folosim. Trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că creştinii pot avea interpretări diferite la pasajele referitoare la aceste teme periferice.
Ceea ce este important este să fim fermi atunci când Scriptura este fermă şi să evităm să fim categorici atunci când nici Scriptura nu este categorică. Creştinii trebuie să se străduiască să urmeze modelul Bisericii primare din Ierusalim: “Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2:42). În Biserica primară a fost unitate deoarece ea a fost fidela învăţăturii apostolilor. În biserică va fi din nou unitate când ne întoarcem la învăţătura apostolilor şi renunţăm la alte învăţături, capricii şi şarlatanii care s-au strecurat de-a lungul timpului.
English
De ce există atâtea interpretări ale Bibliei?
