Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Iosif?
Răspuns
Iosif a fost al unsprezecelea fiu al lui Iacov, primul lui fiu din soția lui favorită, Rahela. Istoria lui Iosif se găsește în Genesa 37-50. După anunțarea nașterii sale, îl vedem apoi pe Iosif la șaptesprezece ani, întorcându-se de la păscutul turmelor împreună cu frații lui de jumătate și raportându-i lui Iacov lucruri rele despre ei. Ni se spune și că Iacov îl „iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe, și i-a făcut o haină pestriță” (Genesa 37.3). Frații lui Iosif știau că tatăl lor îl iubea pe Iosif mai mult decât pe ei, lucru care i-a făcut să îl urască (Genesa 37.4). Pentru a înrăutăți situația, Iosif a început să le povestească celor din familie visele lui – vedenii profetice care îl înfățișau pe Iosif ca domnind într-o zi peste familia lui (Genesa 37.5-11).
Animozitatea față de Iosif a atins vârful când frații lui au complotat să îl ucidă în pustietate. Ruben, cel mai mare dintre ei, a obiectat față de omorârea lui directă și a sugerat să-l arunce pe Iosif într-o groapă goală, plănuind să vină mai târziu să îl salveze pe băiat. Însă, în absența lui Ruben, niște negustori au trecut pe acolo și Iuda a venit cu ideea să-l vândă pe Iosif ca rob; frații au făcut acest lucru înainte ca Ruben să-l poată salva. Băieții au luat haina lui Iosif și, după ce au înmuiat-o în sânge de țap, l-au amăgit pe tatăl lor să creadă că fiul lui preferat a fost sfâșiat de fiare sălbatice (Genesa 37.18-35).
Iosif a fost vândut de negustori unui egiptean de rang înalt numit Potifar și în cele din urmă a ajuns supraveghetorul casei acestuia. În Genesa 39 citim cum Iosif a excelat în sarcinile sale, a devenit unul dintre slujitorii cei mai de încredere ai lui Potifar și a fost pus responsabil peste casa lui. Potifar putea vedea că orice făcea Iosif, Dumnezeu Își arăta favoarea față de el și prospera în tot ceea ce făcea. Din nefericire, soția lui Potifar a încercat să-l seducă pe Iosif. Iosif a refuzat constant avansurile ei, onorându-l pe stăpânul care îi încredințase atât de mult și spunând că ar fi „un rău atât de mare și un păcat împotriva lui Dumnezeu” (Genesa 39.9). Într-o zi, nevasta lui Potifar l-a prins pe Iosif de haină și i-a făcut din nou avansuri sexuale. Iosif a fugit, lăsându-și haina în mâna ei. Furioasă, l-a acuzat în mod fals pe Iosif că a încercat să o violeze, iar Potifar l-a aruncat în închisoare (Genesa 39.7-20).
În temniță, Iosif a fost binecuvântat din nou de Dumnezeu (Genesa 39.21-23). Iosif a tălmăcit visele a doi dintre cei întemnițați împreună cu el. Ambele interpretări s-au dovedit adevărate, și unul dintre cei doi a fost ulterior scos din închisoare și repus în funcția de paharnic al împăratului (Genesa 40.1-23). Însă paharnicul a uitat de Iosif și nu i-a vorbit Faraonului despre el. Doi ani mai târziu, împăratul însuși a avut două vise tulburătoare, iar paharnicul și-a amintit de darul lui Iosif de a tălmăci vise. Împăratul l-a chemat pe Iosif și i-a relatat visele. Pe baza viselor lui Faraon, Iosif a prevestit șapte ani de recolă bogată, urmați de șapte ani de foamete severă în Egipt și l-a sfătuit pe împărat să înceapă să strângă grâu, în pregătire pentru foametea care urma să vină (Genesa 41.1-37). Pentru înțelepciunea lui, Iosif a fost făcut domnitor în Egipt, al doilea numai după împărat. Iosif era responsabil de strângerea hranei în anii de belșug și de vinderea lui egiptenilor și străinilor în timpul anilor de foamete (Genesa 41.38-57). În timpul acestor ani de belșug, Iosif a avut doi fii – Manase și Efraim (Genesa 41.50-52).
Când foametea a lovit, chiar și Canaanul al fost afectat. Iacov i-a trimis pe zece dintre fiii lui în Egipt să cumpere grâne (Genesa 42.1-3). L-a reținut pe Beniamin, cel mai mic și singurul fiu al Rahelei pe care îl mai avea (Genesa 42.4). În timp ce se aflau în Egipt, l-au întâlnit pe fratele lor de mult pierdut, dar pe care nu l-au recunoscut. Iosif însă i-a recunoscut pe frații săi. I-a testat acuzându-i că sunt spioni. I-a aruncat în temniță timp de trei zile, apoi i-a eliberat pe toți în afară de unul, trimițând cu ei grâne pentru casele lor și cerându-le să vină înapoi cu fratele lor cel mai mic (Genesa 42.6-20). Necunoscând încă identitatea lui Iosif, frații erau apăsați de vinovăția de a-și fi vândut fratele cu ani în urmă (Genesa 42.21-22). Iosif a auzit discuția lor și s-a dus la o parte să plângă (Genesa 42.23-24). El l-a reținut pe Simeon și i-a trimis pe ceilalți în drumul lor, returnându-le în secret banii în sacii de grâne (Genesa 42.25). Mai târziu, când frații și-au dat seama că banii le-au fost returnați, s-au temut și mai mult (Genesa 42.26-28, 35). Odată ajunși acasă, i-au relatat lui Iacov tot ceea ce s-a întâmplat. Iacov a jelit din nou pierderea lui Iosif și a adăugat pierderea lui Simeon. A refuzat să-l trimită pe Beniamin, în ciuda promisiunii lui Ruben că, dacă nu se va întoarce cu Beniamin, Iacov îi putea ucide cei doi fii ai săi (Genesa 42.35-38).
Foametea a ajuns atât de severă, încât Iacov a acceptat. Iuda l-a convins pe Iacov să-l trimită pe Beniamin cu el, dându-și viața ca angajament (Genesa 43.1-10). Iacov a încuviințat, trimițând și roade alese și dublând banii pentru grâne (Genesa 43.11-14). Când Iosif i-a văzut pe bărbați, le-a dat poruncă slujitorilor lui să taie un animal și să pregătească o mâncare pentru ei, să ia masa împreună cu el (Genesa 43.15-17). Temându-se de invitația în casa lui Iosif, frații s-au scuzat la economul lui Iosif pentru banii care au fost restituiți prima dată. Economul lui Iosif i-a liniștit și l-a adus la ei și pe Simeon (Genesa 43.18-25). Când Iosif s-a întors, frații lui s-au plecat la pământ înaintea lui, împlinind profeția lui de mai înainte (Genesa 43.26). El a întrebat despre cum o duc familiile lor și a plâns din nou, de data aceasta retrăgându-se în camera lui (Genesa 43.27-30). Când s-au așezat să mănânce, la o masă separată de a lui Iosif, bărbații au fost uimiți să fie aranjați după ordinea nașterii. Lui Beniamin i s-a dat de cinci ori mai mult decât au primit frații lui (Genesa 43.31-34). Înainte să-i trimită înapoi la tatăl lor, Iosif i-a testat din nou pe frații lui returnându-le banii de grâne și punând cupa lui de argint în sacul lui Beniamin. I-a lăsat pe frați să pornească în călătorie, apoi l-a trimis după ei pe economul său să se arate mânios și să amenințe că Beniamin va fi omorât. Întorși în fața lui Iosif, Iuda mijlocește pentru viața lui Beniamin, spunând că, dacă Beniamin ar muri, ar muri și Iacov. Iuda a vorbit despre jalea lui Iacov legată de pierderea lui Iosif și de convingerea lui că nu va putea purta pierderea fratelui lui Iosif. A spus și despre angajamentul lui față de Iacov și și-a oferit viața în schimb cu a lui Beniamin (Genesa 44).
Văzând această dovadă a schimbării inimii fraților săi, Iosif i-a scos afară pe toți slujitorii lui și a plâns deschis și tare, încât a fost auzit de casa lui Faraon. Apoi s-a făcut cunoscut fraților săi (Genesa 45.1-3). El i-a asigurat imediat, spunându-le să nu fie mânioși pe ei pentru ceea ce i-au făcut și spunând că Dumnezeu îl trimisese în Egipt ca să-i țină cu viață (Genesa 45.4-8). Ani mai târziu, Iosif și-a reafirmat iertarea, după moartea tatălui său, spunând că, deși frații lui au intenționat să-i facă rău, Dumnezeu a schimbat lucrurile în bine (Genesa 50.15-21). Iosif i-a trimis pe frații săi înapoi la Iacov să-i ia pe toți cei care mai sunt în casa lui și să vină să locuiască în Gosen, unde vor fi aproape de Iosif, iar el le va putea purta de grijă (Genesa 45.9-47.12).
Iacov a venit să locuiască în Egipt împreună cu toată familia lui. Înainte să moară, i-a binecuvântat pe cei doi fii ai lui Iosif și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ți văd și sămânța.” (Genesa 48.11) Iacov i-a dat cea mai mare binecuvântare celui mai mic dintre cei doi frați (versetele 12-20). Mai târziu în istoria lui Israel, Efraim și Manase, seminția lui Iosif, au fost adesea considerate două seminții distincte. Urmașii lui Iacov au locuit în Egipt timp de 400 de ani, până în vremea lui Moise. Când Moise i-a condus pe evrei afară din Egipt, a luat cu el rămășițele lui Iosif, așa cum a cerut acesta (Genesa 50.24-25, cf. Exodul 13.19).
Sunt multe lucruri de învățat din istoria lui Iosif. În calitate de părinți, suntem avertizați în legătură cu favoritismul lui Iacov și efectele pe care îl poate avea asupra altor copii, așa cum s-a văzut în mândria tinerească a lui Iosif și în invidia și ura fraților lui. Avem un exemplu bun pentru cum să facem față ispitelor sexuale – fugind (Genesa 39.12, cf. 2 Timotei 2.22), și avem o imagine clară a credincioșiei lui Dumnezeu. El nu-Și uită copiii, chiar în mijlocul suferinței: „Domnul a fost cu Iosif.” (Genesa 39.3, 5, 21, 23).
Ne putem găsi în multe împrejurări dureroase, și unele dintre ele pot fi chiar nedrepte, cum a fost în viața lui Iosif. Totuși, așa cum învățăm din relatarea vieții lui, dacă rămânem credincioși și acceptăm că Dumnezeu este la urma urmei în control, putem fi încrezători că Dumnezeu va răsplăti credincioșia noastră la timpul potrivit. Cine l-ar fi învinuit pe Iosif dacă și-ar fi abandonat frații în nevoia lor? Totuși, Iosif a arătat față de ei îndurare, și Dumnezeu dorește de la noi să arătăm îndurare mai presus de orice alte sacrificii (Osea 6.6, Matei 9.13).
Istoria lui Iosif ne prezintă și o imagine uimitoare a felului în care Dumnezeu lucrează în mod suveran pentru biruirea răului și ducerea la îndeplinire a planului Său. După încercările lui, Iosif a putut vedea mâna lui Dumnezeu la lucru. Când și-a descoperit identitatea înaintea fraților săi, a vorbit în felul următor despre păcatul lor: „Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. ... Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu.” (Genesa 45.5, 8) Mai târziu, Iosif i-a asigurat din nou pe frații săi oferindu-le iertare și spunând: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” (Genesa 50.20) Intențiile cele mai rele ale omului nu pot răsturna niciodată planul perfect al lui Dumnezeu.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Iosif?
