Întrebare
Cum Îl fac pe Isus Domn al vieții mele?
Răspuns
Cheia e înțelegerea faptului că Isus e deja Domn al vieții tale. Nu Îl facem noi pe Isus Domn. Isus este Domn. Ce trebuie noi să facem este să ne supunem domniei Lui. Un alt cuvânt pentru răspunsul nostru la domnia lui Isus e „supunerea”. A te supune înseamnă să cedezi în fața voinței și controlului unui altuia, și, cu referire la creștini, înseamnă să cedezi în fața voii și controlului lui Isus Cristos. Aceasta înseamnă că atunci când Scriptura le poruncește credincioșilor să se iubească unii pe alții (Ioan 5.17), acest lucru trebuie făcut. Înseamnă că atunci când Scriptura spune să nu preacurvim sau să nu furăm (Exodul 20.14-15), aceste lucruri nu trebuie făcute. Trebuie să se înțeleagă că supunerea, sau ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, are de-a face cu creșterea și maturizarea creștină, nu cu a deveni creștin. Un om devine creștin numai prin credința în Cristos, fără fapte (Efeseni 2.8-9).
Trebuie să ne dăm seama că ascultarea totală nu poate fi realizată pur și simplu prin dorința înfăptuirii ei sau prin puterea ființei interioare a omului. Nu va avea loc doar pentru că am „decis” să facem acest lucru. Aceasta pentru că credincioșii sunt înclinați spre comportamente și gânduri păcătoase, fără lucrarea și puterea Duhului Sfânt. Pentru a fi ascultători, trebuie să ne bazăm pe puterea care ne e dată de locuirea în noi a Duhului Sfânt (Ioan 14.16-17). Acesta e în sine un act de ascultare, fiindcă în Efeseni 5.18 ni se poruncește să fim plini de Duhul Sfânt. Aceasta nu înseamnă că un credincios primește mai mult acces la Duhul Sfânt, ci că Duhul Sfânt primește mai mult acces la credincios – adică exact ideea supunerii. A fi umplut de Duhul Sfânt înseamnă cedare în fața controlului Duhului Sfânt. Practic vorbind, aceasta se întâmplă pe măsură ce un credincios răspunde pozitiv la călăuzirea Duhului Sfânt. Acest lucru nu se referă să simți că ești călăuzit spre o lucrare creștină cu normă întreagă și să asculți de acea călăuzire, deși poate fi vorba și despre aceasta. În schimb, se referă la deciziile de zi cu zi pe care le luăm, cum e să-i răspundem cu bunătate cuiva care s-a purtat rău cu noi (Romani 12.17); să fim drepți în comunicarea noastră cu alții (Efeseni 4.25); să fim onești în afaceri (Efeseni 4,28); sau să petrecem timp în rugăciune și studierea Cuvântului lui Dumnezeu așa cum ni se poruncește (2 Timotei 2.15). Acestea sunt numai câteva exemple de decizii zilnice care demonstrează supunerea noastră față de Cristos.
De asemenea, e important să observăm că și atunci când nu reușim să ascultăm, Dumnezeu a asigurat ceea ce e necesar ca să putem rămâne în părtășie cu El. 1 Ioan 1.9 spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” Chiar acest lucru face parte din supunerea și ascultarea noastră – să ne mărturisim păcatele în fața lui Dumnezeu, ca să putem rămâne în părtășie cu El. E important să observăm că atunci când se ivesc în fața noastră decizii grele, primul lucru pe care trebuie să îl facem e să ne rugăm, cerându-I Domnului să ne ajute să luăm deciziile corecte și/sau să fim ascultători de ceea ce știm deja că e drept din Cuvântul Lui.
Ca să sumarizăm ideea domniei lui Cristos, aceasta nu constă dintr-un singur act de ascultare, ci în schimb e măsurată de ascultarea noastră ca întreg și această ascultare nu poate fi îndeplinită prin tăria sau puterea noastră, ci prin puterea care ne e pusă la dispoziție prin locuirea în noi a Duhului Sfânt. Suntem cei mai puternici atunci când ne bazăm pe El (2 Corinteni 12.10).
English
Cum Îl fac pe Isus Domn al vieții mele?
