Întrebare
Ce înseamnă faptul că Isus a împlinit Legea, dar nu a abolit-o?
Răspuns
În consemnarea lui Matei a ceea ce este numită în mod obişnuit Predica de pe Munte, sunt menţionate aceste cuvinte ale lui Isus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5.17-18).
Se susţine în mod frecvent că, dacă Isus nu a „abolit” Legea, atunci ea trebuie să fie în continuare obligatorie. În consecinţă, componente cum este cerinţa zilei de Sabat trebuie să fie operative în continuare, alături de poate numeroase alte elemente ale Legii mozaice. Această presupunere este înrădăcinată într-o înţelegere greşită a cuvintelor şi a intenţiei acestui pasaj. Cristos nu a sugerat aici că caracterul obligatoriu al Legii ar rămâne pentru totdeauna în vigoare. Un astfel de punct de vedere ar contrazice tot ceea ce învăţăm din echilibrul Noului Testament (Romani 10.4, Galateni 3.23-25, Efeseni 2.15).
De o însemnătate specială în acest studiu este cuvântul „abolire”. El este traducerea cuvântului grecesc kataluo, însemnând în mod literar „a dezlega o povară”. Cuvântul se găseşte de şaptesprezece ori în Noul Testament. Este folosit, de exemplu, referitor la distrugerea Templului evreiesc de către romani (Matei 26.61, 27.40, Fapte 6.14) şi la distrugerea corpului uman la moarte (2 Corinteni 5.1). Termenul poate cuprinde înţelesul suplimentar de „a înlătura de la putere”, adică „a face zadarnic, a lipsi de succes”. În greaca clasică, a fost folosit privitor la instituţii, legi etc., pentru a transmite ideea de „a invalida”.
Este deosebit de important de observat felul în care cuvântul este folosit în Matei 5.17. În acest context, „a aboli [a strica]” este pus în opoziţie cu cuvântul „a împlini”. Cristos a venit „… nu să strice Legea, ci să o împlinească”. Isus nu a venit pe acest pământ cu scopul de a acţiona ca oponent al Legii. Scopul Lui nu a fost să împiedice împlinirea ei. Dimpotrivă, a respectat-o, a iubit-o, a ascultat-o şi a dus-o la îndeplinire. El a împlinit enunţurile profetice ale Legii privitoare la El (Luca 24.44). Cristos a împlinit cererile Legii mozaice, care reclamau ascultare perfectă sub ameninţarea unui „blestem” (vezi Galateni 3.10, 13). În acest sens, planul divin al Legii va avea întotdeauna un efect permanent. Ea întotdeauna va împlini scopul pentru care a fost dată.
Dacă, totuşi, Legea lui Moise păstrează aceeaşi relaţie cu omul astăzi, în ceea ce priveşte statutul ei obligatoriu, atunci ea nu a fost împlinită şi Isus nu a reuşit să facă lucrul pe care a venit să îl facă. Pe de altă parte, dacă Domnul Şi-a împlinit scopul, atunci Legea a fost împlinită, şi astăzi ea nu este o instituţie juridică obligatorie. Mai mult, dacă Legea lui Moise nu a fost împlinită de Cristos — şi, prin urmare, rămâne o instituţie juridică obligatorie astăzi — atunci, ea nu este doar parţial obligatorie. Dimpotrivă, este un sistem cu totul obligatoriu. Isus a spus foarte clar că nicio „iotă sau frântură de slovă” (reprezentativa celui mai mic semn din scrierea ebraică) nu va trece până când nu va fi împlinită întru totul. Prin urmare, nimic din Lege nu va cădea până când nu-şi va fi îndeplinit scopul. Isus a împlinit Legea. Isus a împlinit toată Legea. Nu putem spune că Isus a împlinit sistemul de jertfe, dar că nu a împlinit celelalte aspecte ale Legii. Isus fie a împlinit toată Legea, fie nu a împlinit nimic din ea. Ceea ce înseamnă moartea lui Isus pentru sistemul de jertfe înseamnă şi pentru celelalte aspecte ale Legii.
English
Ce înseamnă faptul că Isus a împlinit Legea, dar nu a abolit-o?
