Întrebare
Care este înțelesul și scopul ispitirilor lui Isus?
Răspuns
După botezul Său, Isus „a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile” (Luca 4.1-2). Cele trei ispitiri din pustiu au fost o încercare de a corupe loialitatea lui Isus față de Dumnezeu și de a o îndrepta către Satan. Vedem o ispitire similară în Matei 16.21-23, unde Satan, prin Petru, Îl ispitește pe Isus să abandoneze crucea pentru care era destinat. Luca 4.13 ne spune că după ispitirile din pustiu, Satan „a plecat de la El până la o vreme”, lucru care pare să indice că Isus a mai fost ispitit de Satan, cu toate că nu au mai fost consemnate alte incidente. Lucrul important este că, în ciuda diferitelor ispitiri, El a fost fără păcat.
Din afirmația că „Isus a fost dus de Duhul în pustiu” reiese clar că Dumnezeu a avut un scop în faptul că a lăsat ca Isus să fie ispitit. Un motiv este ca să ne asigure de faptul că avem un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre (Evrei 4.15), pentru că a fost ispitit în toate lucrurile, așa cum suntem și noi ispitiți. Natura umană a Domnului nostru Îi permite să simtă cu noi în slăbiciunile noastre, pentru că și El a fost supus slăbiciunilor. „Prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.” (Evrei 2.18). Cuvântul grecesc tradus cu „ispitit” înseamnă aici „pus la încercare”. Așadar, atunci când suntem puși la test și încercați de împrejurările vieții, putem fi asigurați că Isus ne înțelege și simte cu noi ca Unul care a trecut prin aceleași teste.
Ispitirile lui Isus urmează trei modele care sunt obișnuite la toți oamenii. Prima ispitire privește pofta trupească (Matei 4.3-4), care include toate felurile de dorințe fizice. Domnul nostru a fost flămând și Satan L-a ispitit să transforme pietre în pâine, dar El a răspuns citând din Deuteronomul 8.3. Cea de-a doua ispitire a țintit lăudăroşia vieții (Matei 4.5-7) și aici Satan a încercat să folosească un pasaj din Scriptură împotriva Sa (Psalmul 91.11-12), dar Domnul a răspuns din nou cu Scriptura în mod contrar (Deuteronomul 6.16), afirmând că ar fi un lucru rău din partea Lui să abuzeze de puterile Sale.
Cea de-a treia ispitire privește pofta ochilor (Matei 4.8-10), și dacă ar fi putut fi obținută vreo scurtătură către mesianitate, evitând suferințele și crucificarea, pentru care a venit de fapt, aceasta ar fi fost calea. Diavolul avea deja control peste împărățiile lumii (Efeseni 2.2), dar era gata să-I dea totul lui Cristos în schimbul supunerii Sale. Numai simplul gând a făcut ca natura divină a Domnului să se-nfioare și răspunde tăios: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” (Matei 4.10, Deuteronomul 6.13).
Sunt multe ispite în care cădem pentru că trupul nostru este în mod natural slab, dar avem un Dumnezeu care nu va lăsa să fim ispitiți peste puterile noastre; El va asigura o cale de ieșire (1 Corinteni 10.13). Prin urmare putem fi victorioși și să-I mulțumim Domnului pentru scăparea din ispită. Experiența lui Isus din pustiu ne ajută să vedem aceste ispite obișnuite care ne împiedică să-L slujim pe Dumnezeu în mod eficient.
Mai mult, din răspunsul pe care l-a dat Isus atunci când a fost ispitit învățăm exact cum trebuie să răspundem – cu Scriptura. Forțele răului vin la noi cu ispite nenumărate, dar, la bază, ele au aceleași trei lucruri: pofta ochilor, pofta trupului și lăudăroșia vieții (1 Ioan 2.16). Putem recunoaște și combate aceste ispite numai umplându-ne la refuz inima și mintea cu adevăr. Armura soldatului creștin în bătălia spirituală include o singură armă ofensivă, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6.17). Cunoașterea Bibliei în profunzime va pune o sabie în mâinile noastre și ne va face capabili de a fi biruitori asupra ispitelor.
English
Care este înțelesul și scopul ispitirilor lui Isus?
