Întrebare
A fost vreodată Isus mânios?
Răspuns
Când Isus a curățat Templul de schimbătorii de bani și de negustorii de animale, a manifestat emoții puternice și mânie (Matei 21.12-13, Marcu 11.15-18, Ioan 2.13-22). Emoția lui Isus a fost descrisă ca „zel” pentru Casa lui Dumnezeu (Ioan 2.17). Mânia Lui a fost curată și cu totul justificată pentru că la bază a stat preocuparea pentru sfințenia lui Dumnezeu și închinarea adusă Lui. Pentru că acestea erau în joc, Isus a întreprins o acțiune rapidă și decisivă. Isus a manifestat mânie și altă dată în sinagoga din Capernaum. Atunci când fariseii au refuzat să răspundă la întrebările lui Isus, „[Și-a rotit] privirile cu mânie peste ei... mâhnit de împietrirea inimii lor”. (Marcu 3.5)
De multe ori ne gândim la mânie ca la o emoție egoistă, distructivă, pe care ar trebui s-o eradicăm cu totul din viața noastră. Totuși, faptul că uneori Isus S-a mâniat indică faptul că mânia în sine, ca emoție, e amorală. Acest lucru e confirmat în altă parte în Noul Testament. Efeseni 4.26 ne învață: „Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să n-apună soarele peste mânia voastră. Porunca nu e să „evităm mânia” (sau să o suprimăm sau să o ignorăm), ci să o rezolvăm în mod corespunzător, la momentul potrivit. Trebuie să observăm următoarele aspecte privitoare la manifestările de mânie ale Domnului Isus:
1) Mânia Lui a avut motivația corectă. Cu alte cuvinte, a fost mânios din motive juste. Mânia lui Isus nu s-a născut din mici certuri sau insulte personale aduse împotriva Lui. N-a fost la mijloc niciun egoism.
2) Mânia Lui a avut ținta potrivită. Nu a fost mânios pe Dumnezeu sau pe „slăbiciunile” altora. Mânia Lui a țintit comportamentul păcătos și o reală nedreptate.
3) Mânia Lui a avut suplimentul potrivit. Marcu 3.5 spune că mânia Lui a fost însoțită de mâhnire din pricina lipsei credinței fariseilor. Mânia lui Isus izvora din dragostea pentru farisei și preocuparea pentru condiția lor spirituală. Nu avea nimic de-a face cu ura sau cu ostilitatea.
4) Mânia Lui a avut controlul adecvat. Isus nu Și-a pierdut niciodată controlul, nici în mânia Lui. Conducătorilor Templului nu le-a plăcut că Isus a curățat Templul (Luca 19.47), dar El nu a făcut nimic păcătos. El Și-a controlat emoțiile, nu L-au controlat emoțiile pe El.
5) Mânia Lui a ținut cât a trebuit. El nu a permis ca mânia Lui să se transforme în amărăciune, nu a ținut ranchiună. A gestionat fiecare situație în mod corect și a ținut mânia intervalul de timp potrivit.
6) Mânia Lui a avut rezultatul potrivit. Mânia lui Isus a avut consecința inevitabilă a unei acțiuni divine. Mânia lui Isus, așa cum a fost în cazul tuturor emoțiilor Sale, a fost controlată de Cuvântul lui Dumnezeu; astfel, răspunsul lui Isus a împlinit voia lui Dumnezeu.
Când ne mâniem, prea adesea nu avem controlul potrivit sau ținta potrivită. Eșuăm în unul sau mai multe dintre punctele de mai sus. Despre mânia omului ni se spune: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1.19-20). Isus nu a manifestat mânie omenească, ci indignarea perfectă și dreaptă a lui Dumnezeu.
English
A fost vreodată Isus mânios?
