Este Isus un mit? Este Isus doar o copie a zeilor păgâni ai altor religii antice?

Există un număr de oameni care pretind că relatările cu privire la Isus așa cum sunt consemnate în Noul Testament sunt pur și simplu mituri împrumutate din folclorul păgân, cum sunt poveștile lui Osiris, Dionis, Adonis, Attis și Mithra. Se afirmă că aceste mituri sunt în esență aceeași poveste ca narațiunea cu Isus din Nazaret din Noul Testament. După cum susține Dan Brown în „Codul lui Da Vinci”: „Nimic din creștinism nu e original.”

Pentru a descoperi adevărul privitor la afirmația că scriitorii Evangheliei au împrumutat din mitologie, este important să (1) scoatem la iveală istoria din spatele afirmațiilor, (2) să examinăm portretele reale ale zeilor falși care sunt comparați cu Cristos, (3) să dăm pe față orice erori de logică făcute și (4) să privim la motivul pentru care evangheliile Noului Testament sunt descrieri demne de încredere al lui Isus Cristos Cel adevărat și istoric.

Afirmația că Isus a fost un mit sau o exagerare își are originea în scrierile teologilor liberali germani din secolul XIX. În esență, ei au spus că Isus nu a fost nimic mai mult decât o copie a zeilor populari ai fertilității care mureau și înviau, din diferite locuri – Tamuz în Mesopotamia, Adonis în Siria, Attis în Asia Mică și Horus în Egipt. E de remarcat faptul că niciuna dintre cărțile care conțin aceste teorii nu a fost luată în serios de către academicienii de astăzi. De exemplu, afirmația că Isus a fost un Tamuz reciclat a fost investigată de oameni de știință contemporani și a fost găsită ca neavând niciun temei. Doar mai recent au fost reînviate aceste afirmații, în primul rând datorită răspândirii Internetului și a difuzării în masă a informației provenite din surse enigmatice.

Acest lucru ne conduce la următoarea arie de investigație – oglindesc cu adevărat zeii mitologici ai antichității Persoana lui Isus Cristos? De exemplu, filmul „Zeitgeist” face următoarele afirmații cu privire la zeul egiptean Horus:

• S-a născut în 25 decembrie dintr-o fecioară: Isis Maria
• O stea din Răsărit a proclamat venirea sa
• Trei împărați au venit să-l adore pe „salvatorul” nou-născut
• La vârsta de doisprezece ani a devenit un copil-învățător minune
• La vârsta de treizeci de ani a fost „botezat” și a început o „lucrare”
• Horus a avut doisprezece „ucenici”
• Horus a fost trădat
• A fost crucificat
• A fost îngropat timp de trei zile
• A fost reînviat după trei zile

Totuși, când scrierile reale privitoare la Horus sunt examinate în întregime, iată ce descoperim:
• Horus i s-a născut lui Isis; nu există nicio mențiune în istorie cum că ar fi fost numită „Maria”. Mai mult, „Maria” este o formă a numelui ei real Miriam. Numele „Maria” nici măcar nu a fost folosit în textul Scripturii.
• Isis nu era virgină; era văduva lui Osiris și l-a conceput pe Horus cu Osiris.
• Horus s-a născut în luna Koiak (oct./nov.), nu în 25 decembrie. Mai mult, în Biblie nu se menționează data nașterii lui Cristos.
• Nu e consemnată vizita a trei împărați la nașterea lui Horus. Biblia nu menționează numărul exact al magilor care au venit să-L vadă pe Cristos.
• Horus nu e „salvator” în niciun fel; el nu a murit pentru nimeni.
• Nu se relatează niciunde că Horus ar fi fost învățător la doisprezece ani.
• Horus nu a fost „botezat”. Singura relatare cu privire la Horus care are de a face cu apa este o povestire în care Horus este rupt în bucăți, iar Isis îl roagă pe zeul-crocodil să-l pescuiască din apă.
• Horus nu a avut o „lucrare”.
• Horus nu a avut doisprezece ucenici. Potrivit relatărilor lui Horus, el a avut patru semizei care îl urmau şi sunt câteva indicii cu privire la șaisprezece ființe umane care îl urmau și un număr necunoscut de fierari care au mers în bătălie alături de el.
• Nu există nicio relatare care să afirme că Horus ar fi fost trădat de un prieten.
• Horus nu a murit prin crucificare. Sunt mai multe relatări cu privire la moartea lui Horus, dar niciuna dintre ele nu implică crucificarea.
• Nu există nicio relatare a faptului că Horus ar fi fost îngropat timp de trei zile.
• Horus nu a fost înviat. Nu există nicio relatare care să menționeze că Horus ar fi ieșit din mormânt cu corpul cu care a intrat. Unele relatări afirmă că Horus/Osiris a fost readus la viață de Isis, ca apoi să devină stăpânul infernului.

Când sunt puși alături, Isus și Horus nu au aproape nicio asemănare.

Isus este de asemenea comparat cu Mithra de către cei care pretind că Isus Cristos a fost un mit. Toate descrierile de mai sus privitoare la Horus îi sunt atribuite lui Mithra (de exemplu nașterea din fecioară, crucificarea, învierea după trei zile etc.). Dar ce spune de fapt mitul lui Mithra?

• S-a născut dintr-o piatră, nu dintr-o femeie.
• Mai întâi s-a luptat cu soarele, apoi cu un taur primitiv, despre care se credea că este primul act de creație. Mithra a ucis taurul, care a devenit fundamentul vieții pentru rasa umană.
• Ziua de naștere a lui Mithra se sărbătorea în 25 decembrie, odată cu solstițiul de iarnă.
• Nu se menționează că ar fi fost un mare învățător.
• Nu se menţionează că Mithra ar fi avut doisprezece ucenici. Ideea că Mithra a avut doisprezece ucenici e posibil să fi venit de la o pictură murală în care Mithra este înconjurat de doisprezece semne ale zodiacului.
• Mithra nu a avut o înviere în trup. În schimb, când Mithra și-a împlinit misiunea pe pământ, a fost luat în paradis într-un car, viu și fiind bine. Scriitorul creștin timpuriu Tertulian a scris despre membrii cultului lui Mithra care reconstituiau scene ale învierii, dar lucrul acesta s-a petrecut cu mult timp după timpul Noului Testament, astfel că dacă a existat o copiere, atunci cultul lui Mithra a copiat creștinismul.

Mai pot fi date exemple cum sunt Krishna, Attis, Dionis și alți zei mitologici, dar rezultatul este același. În cele din urmă, Isus Cel istoric portretizat în Biblie este unic. Pretinsele similitudini ale istoriei lui Isus cu miturile păgâne sunt foarte exagerate. Mai mult, în vreme ce povestirile despre Horus, Mitra și alții datează dinaintea creștinismului, există foarte puține consemnări istorice cu privire la credințele precreștine ale acestor religii. Marea majoritate a celor mai timpurii scrieri priitoare la aceste religii datează din al treilea și al patrulea secol d.Cr.. A presupune că credințele „pre”creștine ale acestor religii (despre care nu sunt consemnări) erau identice cu cele „post”creștine este o dovadă de naivitate. Este mai logic să atribui orice similitudini dintre aceste religii și creștinism faptului că religiile au copiat învățăturile creștine cu privire la Isus.

Aceasta ne conduce înspre următorul domeniu de examinat: erorile logice comise de aceia care pretind că creștinismul a împrumutat de la religiile misterioase păgâne. Vom lua în considerare în special două erori: cea a cauzei false și cea a terminologiei.

Dacă un lucru îl precede pe un altul, unii ajung la concluzia că primul lucru trebuie să îl fi cauzat pe cel de-al doilea. Aceasta este eroarea cauzei false. Un cocoș poate cânta în fiecare dimineață înainte de răsăritul soarelui, dar aceasta nu înseamnă că cocoșul îl „cauzează”. Chiar dacă relatările precreștine privitoare la zeii mitologici s-ar asemăna îndeaproape cu Cristos (lucru care nu se întâmplă), lucrul acesta nu înseamnă că ele au fost cauza pentru care scriitorii evangheliilor să inventeze un Isus fals. Să faci o astfel de afirmație este asemănător cu a spune că serialul TV „Star Trek” a cauzat programul NASA Space Shuttle.

Eroarea terminologică se produce atunci când cuvintele sunt redefinite pentru a susține un punct de vedere. De exemplu, filmul „Zeitgeist” spune că Horus „și-a început lucrarea”, dar cuvântul „lucrare” este redefinit. Horus nu a avut o „lucrare” reală – nimic de felul aceleia a lui Cristos. Aceia care pretind că există o legătură între Mithra și Isus vorbesc despre „botezul” care îi iniția pe eventualii adepți în cultul lui Mithra, dar ce era acesta de fapt? Preoţii lui Mithra îi puneau pe cei care urmau ritualul de inițiere într-o groapă, atârnau un taur peste groapă și despicau stomacul taurului, acoperindu-l pe inițiat cu sânge. O astfel de practică nu se aseamănă nici pe de parte cu botezul creștin – o persoană este cufundată în apă (simbolizând moartea lui Cristos) și apoi se ridică din apă (simbolizând învierea lui Cristos). Dar cei care susțin un Isus mitologic folosesc în mod înșelător același termen, „botez”, pentru a descrie ambele ritualuri, în speranța corelării celor două.

Acest lucru ne aduce la subiectul caracterului veridic al Noului Testament. Nicio altă lucrare din antichitate nu are mai multă dovadă în sprijinul veridicității sale decât Noul Testament. Noul Testament are mai mulți scriitori (nouă), mai buni scriitori și scriitori mai timpurii decât are orice alt document din acea epocă. Mai mult, istoria e martoră că acești scriitori au mers la moarte susținând că Isus a înviat din morți. Cu toate că unii s-ar putea să moară pentru o minciună pe despre care cred că e adevăr, nimeni nu moare pentru o minciună despre care știu că e un lucru fals. Gândește-te – dacă cineva ar fi pe punctul de a te răstigni cu capul în jos, cum a fost în cazul lui Petru, și tot ceea ce ar trebui să faci ca să îți salvezi viața ar fi să renunți la o minciună pe care ai spus-o cu bună știință, ce ai face?

Mai mult, istoria a arătat că e nevoie să treacă cel puțin două generații pentru ca un mit să ajungă într-o relatare istorică. Asta pentru că, câtă vreme există martori oculari ai unui eveniment, erorile pot fi respinse și construcțiile mitice pot fi date pe față. Toate evangheliile Noului Testament au fost scrise în timpul vieții martorilor oculari, unele epistole ale lui Pavel fiind scrise chiar în anul 50 d.Cr.. Pavel se adresează martorilor oculari contemporani, cerându-le să-i verifice mărturia. (1 Corinteni 15.6)

Noul Testament atestă faptul că, în primul secol, Isus nu a fost confundat cu niciun alt dumnezeu. Atunci când Pavel a predicat în Atena, gânditorii de elită ai acelui oraș au spus: „Pare că vestește niște dumnezei străini.” – pentru că Îl propovăduia pe Isus și Învierea Lui. Și ei l-au luat și l-au dus la Areopag, spunând: „Putem să știm care este această învățătură nouă pe care o vestești tu? Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta.” (Fapte 17.18-20) În mod clar, dacă Pavel prezenta pur și simplu prelucrări ale poveștilor despre alți dumnezei, atenienii nu ar fi spus despre doctrina sa că este o învățătură „nouă” și „ciudată”. Dacă în primul secol era plin de dumnezei care mureau și înviau, de ce, atunci când apostolul Pavel a predicat despre învierea lui Isus din morți, epicurienii și stoicii nu au remarcat: „Ah, exact ca Horus și Mithra”?

În concluzie, afirmația că Isus este o copie a zeilor mitologici pornește de la autori ale căror lucrări nu au fost luate în seamă de către lumea academică, conțin erori de logică și nu pot fi comparate cu evangheliile Noului Testament, care au rezistat la 2.000 de ani de cercetare amănunțită. Pretinsele paralele între Isus și alți dumnezei dispar atunci când miturile originale sunt analizate. Teoria că Isus este un mit se bazează pe descrieri selective, cuvinte redefinite și presupuneri false.

Isus Cristos este unic în istorie, vocea Lui ridicându-se mai presus de toți dumnezeii falși atunci când pune întrebarea care în cele din urmă determină destinul veșnic al unei persoane: „Dar [tu], cine [zici] că sunt?” (Matei 16.15)

English

---

Înapoi la pagina de început în limba Română

Este Isus un mit? Este Isus doar o copie a zeilor păgâni ai altor religii antice?