Întrebare
Cine erau iudaizatorii?
Răspuns
Întotdeauna au existat cei care se opun ideii că mântuirea lui Dumnezeu este oferită gratuit celor care cred. Aceștia motivează că un dar atât de măreț precum iertarea din partea unui Dumnezeu atât de sfânt trebuie să necesite un fel de plată din partea noastră. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său, dar înțelegem că El se așteaptă ca noi să câștigăm cumva acest har - cu alte cuvinte, trebuie să existe ceva ce putem face pentru a plăti datoria pe care o avem față de Dumnezeu.
În biserica primară, cei care învățau o combinație între harul lui Dumnezeu și efortul uman erau numiți "iudaizatori". Cuvântul iudaizant provine de la un verb grecesc care înseamnă "a trăi conform obiceiurilor iudaice". Cuvântul apare în Galateni 2:14, unde Pavel descrie cum l-a confruntat pe Petru pentru că îi forța pe creștinii neamuri să se "iudaizeze".
Un iudaizant a învățat că, pentru ca un creștin să fie cu adevărat împăcat cu Dumnezeu, el trebuie să se conformeze Legii mozaice. Circumcizia, în special, era promovată ca fiind necesară pentru mântuire. Neamurile trebuiau să devină mai întâi prozeliți evrei, iar apoi puteau veni la Hristos. Doctrina iudaizatorilor era un amestec de har (prin Hristos) și fapte (prin respectarea Legii). Această doctrină falsă a fost tratată în Fapte 15 și condamnată ferm în cartea Galateni.
La Consiliul de la Ierusalim din Fapte 15, un grup de iudaizatori s-au opus lui Pavel și Barnaba. Unii oameni care făceau parte din partidul fariseilor insistau că neamurile nu puteau fi salvate decât dacă erau mai întâi tăiate împrejur și se supuneau Legii lui Moise. Pavel a susținut că, în Hristos, nu mai exista nicio distincție între evrei și neamuri, pentru că Dumnezeu a purificat inimile neamurilor prin credință (Fapte 15:8-9). El a spus-o clar în Galateni 2:16: "Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii".
A adăuga ceva la lucrarea pe care Hristos a făcut-o pentru mântuire înseamnă a nega harul lui Dumnezeu. Suntem mântuiți numai prin har, numai prin credință, nu prin întoarcerea la Lege. "Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos" (Galateni 2:21).
Astăzi există multe grupuri cu credințe/practici foarte asemănătoare cu cele ale iudaizatorilor din Noul Testament. Cele mai proeminente două ar fi Mișcarea rădăcinilor ebraice și Biserica Romano-Catolică. Învățăturile Mișcării rădăcinilor ebraice sunt practic identice cu cele ale iudaizatorilor pe care Pavel i-a mustrat în Galateni. Un obiectiv principal al Mișcării rădăcinilor ebraice este de a-i readuce pe adepții lui Hristos sub robia Legii Vechiului Testament.
Biserica Romano-Catolică predă o doctrină similară cu cea a iudaizatorilor din Noul Testament în acest fel: doctrina sa este un amestec de lege și har. La Consiliul de la Trento din secolul al XVI-lea, Biserica Catolică a negat în mod explicit ideea mântuirii doar prin credință. Catolicii au susținut întotdeauna că anumite sacramente sunt necesare pentru mântuire. Problemele pentru iudaizatorii din secolul I erau circumcizia și ținerea sabatului. Problemele pentru catolicii din zilele noastre sunt botezul, spovedania etc. Este posibil ca faptele considerate necesare să se fi schimbat, dar atât iudaizatorii, cât și catolicii încearcă să merite harul lui Dumnezeu prin îndeplinirea unor acte ritualice.
1 Timotei 4:3 spune că, în vremurile de mai târziu, învățătorii falși "opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul". Acest lucru sună suspect de aproape de unele dintre învățăturile romano-catolicismului, care cere preoților să fie celibatari ("interzicerea căsătoriei") și proclamă unele alimente ca fiind interzise în timpul Postului Mare ("abținerea de la anumite alimente"). Iudaizatorii susțineau Legea mozaică ca fiind necesară pentru mântuire; catolicii susțin tradiția creată de om ca fiind necesară; ambii consideră moartea lui Hristos ca fiind insuficientă fără cooperarea activă și continuă a celui care este mântuit.
Biblia spune clar că încercarea de a adăuga fapte umane la harul lui Dumnezeu trece cu vederea însuși sensul harului, care este "binecuvântare nemeritată". După cum spune Pavel: "acă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har" (Romani 11:6). Lăudați-L pe Domnul. "Rămâneți, dar, tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei." (Galateni 5:1).
English
Cine erau iudaizatorii?
