Întrebare
Ce era o legiune romană?
Răspuns
O legiune romană era o divizie mare de soldați din armata romană antică. Numărul de războinici dintr-o legiune a variat de-a lungul istoriei romane, de la 3.000 la 7.000. În vremea lui Isus, o legiune romană standard era formată din aproximativ 6.000 de oameni. Aceste legiuni erau soldații de elită ai armatei romane.
Cuvântul grecesc legiōn însemna "armată" sau "tabără". Inițial, pentru a face parte dintr-o legiune, un soldat trebuia să fie cetățean roman și proprietar de bunuri, dar aceste cerințe au fost relaxate în momentele în care era nevoie de trupe. Membrii acestei unități militare posedau o varietate de abilități. Cea mai mare parte a unei legiuni romane era formată din pedestrași sau infanteriști. Unii serveau ca spadasini, iar alții ca specialiști în luptă și trupe de sprijin. Fiecare legiune conținea, de asemenea, o unitate de 120 de cavaleri sau călăreți.
O legiune avea în jur de 60 de centurioni (Matei 8:5; 27:27; Ioan 18:3; Fapte 21:31), câte unul care comanda fiecare centurie, o grupare de aproximativ 100 de soldați. Diferite centurii erau grupate în cohorte, fiecare reprezentând aproximativ 500 de soldați. Peste centurioni se aflau șase tribuni, iar în fruntea întregii legiuni se afla legatul, un senator numit de împărat.
În timpul Republicii Romane (506 - 27 î.Hr.), toți cetățenii romani de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 17 și 46 de ani erau obligați prin lege să fie disponibili pentru a servi în armata romană pentru o perioadă de până la șase ani. Cu toate acestea, până la începutul Imperiului Roman (27 î.Hr.), Caesar Augustus a adus schimbări care au creat o armată mai profesionistă și cu un stagiu de serviciu mai lung.
Soldații dintr-o legiune romană serveau în condiții respectabile. Ei primeau o plată regulată, prime periodice și compensații în momentul eliberării. Condițiile de trai erau adesea mai bune decât cele pe care le experimentau bărbații în afara armatei, cu forturi permanente care includeau facilități de bază și chiar băi. Soldații erau bine hrăniți și primeau îmbrăcăminte, echipament și asistență medicală din partea statului. Membrii legiunilor romane erau considerați persoane importante în societate și, după ce erau eliberați din serviciu, puteau, de obicei, să trăiască în condiții confortabile.
În Noul Testament, cuvântul legiune nu este niciodată folosit în sens militar. Deoarece o legiune reprezenta un corp mare de oameni, cuvântul a căpătat o semnificație simbolică, însemnând "o mulțime" sau "un număr mare". Apare de patru ori în Noul Testament.
Într-o zi, când Isus a ajuns în ținutul Gherasenilor, a întâlnit un om violent, chinuit de demoni în trup și în minte. Acești demoni îi dădeau bărbatului o putere suficientă pentru a rupe lanțurile care îl încătușau. Omul striga în mod constant și se tăia cu pietre. Isus i-a cerut demonului să se identifice, iar acesta i-a răspuns: "Numele meu este Legiune... pentru că suntem mulți." (Marcu 5:9) Isus a alungat armata de demoni din om și a aruncat-o într-o turmă de aproximativ două mii de porci, care apoi s-au înecat în marea din apropiere.
În momentul arestării sale, Isus i-a spus ucenicului care îi tăiase urechea soldatului să lase sabia deoparte: "Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?" (Matei 26:53-54)
În calitate de Fiu al lui Dumnezeu, Isus a demonstrat că are puterea de a alunga cea mai violentă mulțime de demoni și autoritatea de a porunci armatelor vaste de îngeri să vină în ajutorul Său.
English
Ce era o legiune romană?
