Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața Mariei din Betania?
Răspuns
Maria din Betania este una dintre cele mai admirabile personaje din întreaga Scriptură și putem învăța lecții prețioase studiind viața ei. Maria a fost sora Martei, și fratele ei a fost Lazăr, pe care Isus l-a înviat din morți. O vedem pe Maria în trei ocazii diferite în Biblie, începând cu întâmplarea din casa surorii ei, Marta (Luca 1.38-42), unde Isus, și probabil și ucenicii care călătoriseră împreună cu El erau găzduiți. Marta era atât de îngrijorată și „împărțită cu multă slujire” și era atât de frustrată de faptul că sora ei nu o ajuta, încât realmente L-a mustrat pe Isus, acuzându-L că nu-I pasă că Maria stătea la picioarele Lui, în timp ce ea făcea toată munca. Răspunsul lui Isus ne dă primele informații despre Maria din Betania. Isus a lăudat-o pentru că a „ales partea cea bună”, însemnând că dorința Mariei de a fi lângă Domnul și de a-I absorbi cuvintele era mult mai benefică decât să se frământe cu pregătirile pentru o masă. Isus a mai spus și că lucrul mai bun pe care l-a ales, de a-L asculta învățătura Domnului, nu va fi luat de la ea.
Prin faptul că a „ales partea cea bună”, Isus a vrut să spună că cei în a căror viață prioritatea este Cristos, cunoașterea Lui și apropierea de El au ales ceea ce va rămâne în eternitate, și anume „aurul, argintul, pietrele scumpe” la care se face referire în 1 Corinteni 3.11-12. Din această întâmplare învățăm că cei care sunt distrași de lucrurile lumești, pământești construiesc pe temelia care este Cristos „lemne, fân, trestie”, materiale care nu vor rezista în focurile care vin peste noi în vremurile de încercare, nici nu vor fi amintiți în eternitate. Faptul că Marta L-a mustrat pe Isus ne arată cum încercând să facă totul perfect a fost atât de distrasă în mintea și inima ei, încât a pierdut din vedere cu cine vorbea. Tăcerea Mariei, pe care o vom observa și cu altă ocazie, indică lipsa de preocupare de sine, mai ales de a se apăra. Atunci când ne concentrăm atenția la Cristos, El devine cea mai mare pasiune a noastră și tendința de a ne preocupa excesiv de noi înșine scade și dispare.
Cel de-al doilea eveniment în care apar Maria și Marta are loc în Ioan 11, și este vorba despre învierea fratelui lor, Lazăr, din morți. Atunci când Maria aude că Isus a venit și o cheamă, imediat a plecat din adunarea celor care boceau în casa ei și s-a grăbit să-L întâlnească. Atât de mare e dragostea ei pentru El și dorința de a-I fi plăcută și de a-L asculta, încât îi lasă pe cei care erau veniți să îi ofere mângâiere și merge la cel mai mare Mângâietor pe care L-a cunoscut vreodată omenirea. Isus îi vede adânca durere și plânge împreună cu ea, deși știa că tristețea ei nu va mai dura mult și fratele ei îi va fi redat foarte curând. În același fel, atunci când suntem plini de tristețe și durere, cea mai mare mângâiere pentru noi se găsește în Isus, a cărui compasiune nu are margini. Când punem mâna noastră în mâna cu semnul cuielor, găsim alinare, pace și siguranță și învățăm adevărul din Psalmul 30.5b: „Seara vine plânsul, iar dimineața, veselia.”
Cea de-a treia și ultima dată când o vedem pe Maria din Betania este chiar cu câteva zile înainte de răstignirea lui Cristos (Matei 26.6-13, Marcu 14.3-9, Ioan 12.1-8). În casa lui Simon leprosul era pregătită masa, probabil un lepros care fusese vindecat de Isus și devenise un urmaș al Său. Marta servea din nou la masă, în timp ce Lazăr cel înviat stătea la masă împreună cu Isus și cu ucenicii. La un moment dat, Maria a spart un vas de alabastru, a vărsat aproape jumătate de litru de parfum foarte scump pe capul și picioarele lui Isus și le-a șters cu părul capului ei. În ciuda criticii venite din partea unora dintre ucenici pentru risipa de parfum foarte scump, Maria nu a spus nimic. La fel ca în prima întâmplare, Maria L-a lăsat pe Isus să o apere, lucru pe care l-a făcut, spunând că ea a păstrat acest parfum pentru îngroparea Lui și a făcut un gest frumos de slujire pentru El, care va fi amintit peste veacuri.
Vedem aici două lucruri la Maria care ne pot sluji de exemplu. În primul rând, ea pare să știe că timpul morții pe cruce a lui Isus era aproape, un lucru care le-a scăpat ucenicilor, în ciuda faptului că Isus le-a spus clar acest adevăr. Se pare că Maria a fost satisfăcută să-L asculte pe Domnul ei și să mediteze la cuvintele Lui, pe când ucenicii se certau cine va fi cel mai mare dintre ei în Împărăție. Făcând acest lucru, ei au ratat adevărurile importante spuse de Isus despre moartea și învierea Lui care urmau (Marcu 9.30-35). Cât de des pierdem și noi adevăruri spirituale pentru că suntem concentrați la noi înșine și mult prea preocupați de răsplătirile noastre, de statutul și de reputația noastră printre oameni?
În al doilea rând, vedem în Maria o convingere și o încredere fermă în Domnul ei, atât de mult încât nu simte nevoia să se apere în fața criticilor. Cât de des sărim repede să ne justificăm în ochii celor care ne critică și ne batjocoresc, mai ales când e vorba despre credința noastră? Dar dacă, la fel ca Maria, facem din a sta la picioarele lui Isus și de a asculta cuvintele Lui principala noastră prioritate, vom ajunge la profunzimea înțelegerii ei, la pasiunea ei pentru Cristos și la încrederea ei deplină în planul Lui pentru viața noastră. Isus nu va sta în sufrageria noastră în Persoană, dar avem Cuvântul Lui, Biblia, și în ea avem toată cunoașterea și înțelegerea de care avem nevoie ca să trăim o viață de credință sigură și încrezătoare la fel ca Maria din Betania.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața Mariei din Betania?
