Întrebare
Ce putem învăța din viața lui Pavel? Cine a fost Pavel?
Răspuns
Sunt multe lucruri pe care le putem învăța din viața apostolului Pavel. Ieșit din tiparele obișnuite, lui Pavel i s-a dat ocazia de a face lucruri extraordinare pentru Împărăția lui Dumnezeu. Istoria lui Pavel este o istorie a răscumpărării în Isus Cristos și o mărturie că nimeni nu este în afara harului salvator al Domnului. Însă pentru a dobândi întreaga perspectivă asupra acestui om, trebuie mai întâi să examinăm partea lui întunecată și ce a simbolizat el înainte să devină „Apostolul Harului”. Prima parte a vieții lui Pavel a fost marcată de zel religios, violență brutală și persecutare neobosită a Bisericii Primare. Din fericire, anii mai târzii din viața lui Pavel ne arată o diferență remarcantă, el trăindu-și viața pentru Cristos și pentru avansarea Împărăției Lui.
Pavel a fost de fapt născut sub numele de Saul. S-a născut în Tarsul Ciliciei în jurul anilor 1-5 d.Cr., într-o provincie din regiunea de sud-est a orașului Tarsos din zilele noastre, din Turcia. Era din seminția lui Beniamin și de origine ebraică (Filipeni 3.5-6). Părinții lui erau farisei – naționaliști evrei zeloși, care țineau strict Legea lui Moise – care au căutat să-și protejeze copiii de „contaminarea” din partea neamurilor. Orice era de origine grecească ar fi fost disprețuit în casa lui Pavel, totuși putea vorbi limba greacă și latina de circulație. În casa lui trebuie că s-a vorbit limba aramaică, derivată din limba ebraică, limba oficială din Iudeea. Cei din familia lui Saul erau cetățeni romani, dar priveau Ierusalimul ca pe un oraș cu adevărat sacru și sfânt (Faptele Apostolilor 22.22-29).
La treisprezece ani, Saul a fost trimis în Palestina pentru a învăța de la un rabin pe nume Gamaliel, sub îndrumarea căruia Saul a învățat istoria evreilor, Psalmii și lucrările profeților. Educația lui va continua vreme de cinci sau șase ani, timp în care Saul va învăța lucruri precum analizarea amănunțită a Scripturii (Faptele Apostolilor 22.3). În acest timp și-a dezvoltat un stil de a învăța bazat pe întrebări și răspunsuri, cunoscut în vremurile antice ca „diatribă”. Metoda aceasta de articulare îi ajuta pe rabini să dezbată aspectele cele mai fine ale Legii evreiești, fie pentru apărare, fie pentru a-i acuza pe cei care încalcă Legea. Saul a ajuns mai departe avocat, și toate semnele arătau înspre faptul că a devenit un membru al Sanhedrinului, Curtea Supremă evreiască formată din 71 de bărbați care conduceau peste viața și religia evreilor. Saul era zelos pentru credința lui, și convingerea aceasta nu lăsa loc de compromis. Zelul acesta l-a dus pe Pavel pe calea extremismului religios.
În Faptele Apostolilor 5.27-42, Petru a prezentat apărarea Evangheliei și a lui Isus în fața Sanhedrinului, pe care se poate ca Pavel să o fi auzit. Și Gamaliel a fost prezent și a rostit un mesaj pentru calmarea consiliului și pentru a-i împiedica să îl omoare cu pietre pe Petru. Saul e posibil să fi fost prezent și la judecarea lui Ștefan. A fost prezent la omorârea lui cu pietre; a ținut hainele celor care l-au lapidat (Faptele Apostolilor 7.58). După moartea lui Ștefan, „s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim” (Faptele Apostolilor 8.1). Saul a devenit hotărât să-i elimine pe creștini, fără scrupule în demersul lui, fiindcă credea că acționa în Numele lui Dumnezeu. Fără îndoială că nu este nimic mai înfricoșător sau mai distructiv și violent decât un terorist religios. Mai ales când crede că face voia Domnului prin faptul că omoară oameni inocenți. Exact asta a fost Saul din Tars: un terorist religios. Faptele Apostolilor 8.3 afirmă: „Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță.”
Pasajul de importanță crucială în istoria lui Pavel este în Faptele Apostolilor 9.1-22, care consemnează întâlnirea lui Pavel cu Isus Cristos pe drumul de la Ierusalim la Damasc, o călătorie de aproximativ 250 de kilometri. Saul era mânios din cauza lucrurilor pe care le văzuse și era plin de o furie criminală împotriva creștinilor. Înainte să plece în călătoria lui, a cerut scrisori de la marele preot pentru sinagogile din Damasc, cerând permisiunea să aducă orice creștini (urmași ai „Căii”, cum erau cunoscuți) înapoi la Ierusalim, pentru a-i întemnița. Pe drum, Saul a fost prins într-o lumină strălucitoare din cer, care l-a făcut să cadă cu fața la pământ. El a auzit cuvintele: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” El a răspuns: „Cine ești Tu, Doamne?” Isus a răspuns direct și clar: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” (versetele 4-5) Ca o paranteză, s-ar putea ca aceasta să nu fi fost prima dată când Pavel s-a întâlnit cu Isus, unii erudiți sugerând că tânărul Saul se poate să fi știut despre Isus și că e posibil chiar să fi luat parte la moartea Lui.
Din acel moment, viața lui Pavel a fost dată cu totul peste cap. Lumina Domnului l-a orbit, și pentru drumul care i-a rămas de parcurs a trebuit să se bazeze pe ajutorul însoțitorilor lui. Așa cum a fost instruit de Isus, Saul a mers în Damasc, unde avea să-l întâlnească pe un om pe nume Anania, care la început s-a temut să vină la el, din cauza reputației lui Saul de a fi un om rău. Însă Domnul i-a spus lui Anania că Saul era un „vas pe care l-a ales” ca să ducă Numele Lui înaintea neamurilor, a împăraților și a copiilor lui Israel (Faptele Apostolilor 9.15) și că va suferi pentru că va face aceasta (Faptele Apostolilor 9.16). Anania a urmat instrucțiunile Domnului și l-a găsit pe Saul, peste care și-a pus mâinile și i-a spus de vedenia pe care a primit-o de la Isus Cristos. Prin rugăciune, Saul a primit Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 9.17), și-a recăpătat vederea și a fost botezat (Faptele Apostolilor 9.18). Imediat Saul a intrat în sinagogi și a proclamat că Isus este Fiul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 9.20). Oamenii erau uimiți și sceptici, reputația lui Saul fiind bine-cunoscută. Evreii credeau că venise să-i ia pe creștini (Faptele Apostolilor 9.21), dar de fapt li se alăturase. Îndrăzneala lui Saul a crescut, iar evreii care locuiau în Damasc erau încurcați de argumentele lui Saul prin care dovedea că Isus este Cristosul (Faptele Apostolilor 9.22).
Saul a petrecut timp în Arabia, Damasc, Ierusalim, Siria și Cilicia lui natală, și Barnaba i-a solicitat ajutorul pentru a-i învăța pe cei din Biserica din Antiohia (Faptele Apostolilor 11.25). E interesant că creștinii care au fost izgoniți din Iudeea de persecuția care s-a stârnit după moartea lui Ștefan au fondat această biserică multirasială (Faptele Apostolilor 11.19-21).
Saul a întreprins prima lui călătorie misionară în partea a doua a anilor 40 d.Cr. Fiindcă a petrecut mai mult timp în zona neamurilor, Saul a început să-și folosească numele roman de Pavel (Faptele Apostolilor 13.9). Pavel a scris multe dintre cărțile Noului Testament. Cei mai mulți teologi sunt de acord că a scris Romani, 1 și 2 Corinteni, Galateni, Filipeni, 1 și 2 Tesaloniceni, Filimon, Efeseni, Coloseni, 1 și 2 Timotei și Tit. Aceste treisprezece „scrisori” (epistole) alcătuiesc „Scrierile Pauline” și sunt sursa principală a teologiei lui. După cum a fost observat anterior, cartea Faptele Apostolilor ne pune înainte o privire istorică la viața și vremea lui Pavel. Apostolul Pavel și-a petrecut viața proclamându-L pe Isus Cristos cel înviat în toată lumea romană, adesea cu mare risc personal (2 Corinteni 11.24-27). Se presupune că Pavel a murit o moarte de martir în mijlocul sau spre sfârșitul anilor 60 d.Cr., în Roma.
Așadar, ce putem învăța din viața apostolului Pavel? În primul rând, învățăm că Dumnezeu poate salva pe oricine. Istoria remarcantă a lui Pavel se repetă în fiecare zi, când oameni păcătoși, frânți din toată lumea sunt transformați de harul salvator al lui Dumnezeu în Isus Cristos. Unii dintre acești oameni le-au făcut lucruri cumplite altor ființe umane, în timp ce alții pur și simplu încearcă să trăiască o viață morală, gândindu-se că Dumnezeu le va zâmbi în ziua judecății. Când citim istoria lui Pavel, suntem uimiți că Dumnezeu i-ar permite să intre în cer unui religios extremist care a omorât femei și copii nevinovați. Astăzi, e posibil să-i considerăm pe teroriști sau pe alți criminali nedemni de răscumpărare din cauza faptului că crimelor lor împotriva umanității sunt prea mari. Istoria lui Pavel e o istorie care poate fi spusă și astăzi – el nu e demn în ochii noștri să primească o a doua șansă, și totuși Dumnezeu i-a acordat îndurare. Adevărul este că fiecare persoană contează în fața lui Dumnezeu, de la persoana obișnuită „bună, decentă”, până la cea „stricată, rea”, degenerată. Numai Dumnezeu poate salva un suflet de la iad.
În al doilea rând, din viața lui Pavel învățăm că oricine poate fi un martor smerit, puternic pentru Isus Cristos. Probabil că niciun alt personaj biblic nu a demonstrat mai multă umilință în timp ce a împărtășit Evanghelia lui Isus Cristos decât Pavel. Faptele Apostolilor 20.19 ne spune că el I-a „slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care [i] le ridicau uneltirile iudeilor”. În faptele Apostolilor 28.31, Pavel împărtășește Vestea bună a lui Isus Cristos: „Propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Cristos.” Lui Pavel nu i-a fost teamă să le spună altora ce a făcut Domnul pentru el. Pavel și-a petrecut toate zilele, de la convertire până la martirizare, lucrând neobosit pentru Împărăția lui Dumnezeu.
În cele din urmă, învățăm că oricine se poate supune cu totul lui Dumnezeu. Pavel I-a fost dedicat 100% lui Dumnezeu. În Filipeni 1.12-14, Pavel scrie din închisoare: „Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Cristos. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” În ciuda împrejurărilor în care se afla, Pavel L-a lăudat pe Dumnezeu și a împărtășit Vestea bună în mod continuu (vezi și Faptele Apostolilor 16.22-25 și Filipeni 4.11-13). Prin greutățile și suferințele sale, Pavel a știut care este rezultatul unei vieți trăite bine pentru Cristos. El și-a supus viața pe deplin, încrezându-se în Dumnezeu pentru totul. El a scris: „Căci, pentru mine, a trăi este Cristos și a muri este un câștig.” (Filipeni 1.21) Putem afirma și noi același lucru?
English
Ce putem învăța din viața lui Pavel? Cine a fost Pavel?
