Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din povestirea lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego?
Răspuns
Uimitoarea poveste a lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, trei tineri care l-au sfidat pe puternicul rege Nebucadnețar și au fost aruncați într-un cuptor de foc, a captivat inima copiilor, dar și a adulților, timp de secole. Consemnată în al treilea capitol din Daniel, relatarea lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego le oferă credincioșilor de astăzi lecții puternice și durabile.
Pentru refuzul lor de a se supune decretului regelui de a se închina idolului, au fost aduse trei acuzații împotriva lor. Ei nu au ținut cont de rege și de poruncile sale, nu au slujit zeilor regelui și au refuzat să se închine statuii de aur pe care regele însuși o ridicase. Pedeapsa pentru acțiunile lor era moartea. Răspunsul lor față de rege a fost profund:
"Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!" (Daniel 3:15-18)
Nu putem decât să fim uimiți de credința lor în singurul Dumnezeu adevărat. Încă de la început, răspunsul lor în momentul încercării a confirmat trei lucruri: convingerea lor de neclintit în Dumnezeul Bibliei, încrederea lor în Dumnezeul care este cine spune că este și care va face ceea ce spune că va face și credința lor, așa cum este dezvăluită de încrederea în singurul care avea puterea de a-i elibera de rău. Recunoașterea lui Dumnezeu în fața celui mai puternic rege din lume a avut ca rezultat faptul că puterea supremă a lui Dumnezeu a fost dezvăluită necredincioșilor. Credința lor demonstrează că Dumnezeu este capabil să ne elibereze de propriile noastre probleme și încercări.
Credincioși fiind, știm că Dumnezeu este capabil să izbăvească. Cu toate acestea, știm, de asemenea, că nu o face întotdeauna. Romani 5 ne spune că Dumnezeu poate permite ca încercările și dificultățile din viața noastră să ne clădească caracterul, să ne întărească credința sau din alte motive necunoscute nouă. S-ar putea să nu înțelegem întotdeauna scopul încercărilor noastre, dar Dumnezeu ne cere pur și simplu să ne încredem în El - chiar și atunci când nu este ușor. Iov, care a îndurat o durere incredibilă, o agonie aproape insurmontabilă și suferință, a putut totuși să spună: "Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El." (Iov 13:15, NTLR)
Știm, de asemenea, că Dumnezeu nu garantează întotdeauna că nu vom suferi sau că nu vom avea parte de moarte, dar ne promite că va fi cu noi întotdeauna. Ar trebui să învățăm că, în vremuri de încercare și persecuție, atitudinea noastră ar trebui să o reflecte pe cea a acestor trei tineri: "Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!" (Daniel 3:18) Fără îndoială, acestea sunt unele dintre cele mai curajoase cuvinte rostite vreodată.
Isus Însuși a spus: "Nu* vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă." (Matei 10:28) Chiar dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego trebuiau să sufere o moarte oribilă și dureroasă într-un cuptor de flăcări, ei au refuzat să-L abandoneze pe Dumnezeu și să se închine unui idol. O astfel de credință a fost văzută de nenumărate ori de-a lungul secolelor de către credincioșii care au suferit martiriul pentru Domnul.
Nebucadnețar a fost uimit că focul nu i-a mistuit pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A fost și mai uimit când a văzut nu trei, ci o a patra persoană cu ei: "Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!" (Daniel 3:25) Ideea aici este că, atunci când umblăm prin credință (2 Corinteni 5:7), pot exista acele momente de persecuție de foc, dar putem fi siguri că El este cu noi (Matei 28:20). El ne va susține (Psalmul 55:22; Psalmii 147:6). În cele din urmă, El ne va elibera. El ne va salva... în veșnicie (Matei 25:41, 46).
Principala lecție din povestea lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego este că, în calitate de creștini, nu vom putea niciodată să aducem lumea la Hristos devenind ca ea. Așa cum au făcut acești trei bărbați, așa ar trebui să facem și noi, arătând înaintea lumii o putere mai mare, un scop mai mare și o moralitate superioară lumii în care trăim. Dacă suntem puși în fața cuptorului de foc, Îl putem arăta pe Cel care ne poate elibera din el. Amintiți-vă cuvintele puternice, dar și reconfortante, ale apostolului Pavel:
"De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice." (2 Corinteni 4:16-18)
Speranța noastră atunci când ne confruntăm cu boala, persecuția sau durerea constă din a ști că această viață nu este sfârșitul - există viață după moarte. Aceasta este promisiunea Lui pentru toți cei care Îl iubesc și Îl ascultă. Faptul că știm că vom avea viață veșnică cu Dumnezeu ne permite să trăim mai presus de durerea și suferința pe care le îndurăm în această viață (Ioan 14:23).
English
Ce ar trebui să învățăm din povestirea lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego?
