Întrebare
Cine erau saducheii?
Răspuns
În timpul lui Hristos și în izvoarele din vremea Noului Testament, saducheii erau un grup politico-religios care deținea o mare putere printre evreii din Israel. Saducheii L-au confruntat pe Isus în anumite ocazii, încercând să-L pună în încurcătură (Matei 16:1; Marcu 12:18), iar mai târziu s-au opus predicării apostolilor (Fapte 4:1-2).
Unii consideră că saducheii, numiți uneori, din punct de vedere istoric, "zadociți" sau "tzedukim", a fost o grupare întemeiată de un bărbat pe nume Zadok (sau Țadoc) în secolul al II-lea î.Hr. O altă școală de gândire consideră că cuvântul saducheu este legat de cuvântul ebraic sadaq ("a fi drept"). Saducheii erau o clasă aristocratică legată de tot ceea ce se întâmpla în Templul din Ierusalim. Erau cunoscuți ca fiind bogați și dețineau poziții puternice, inclusiv cea de preoți și de mare preot, și dețineau majoritatea celor 70 de locuri din consiliul de conducere numit Sanhedrin.
Saducheii se străduiau din greu să mențină pacea, fiind de acord cu deciziile Romei (Israelul se afla la acea vreme sub control roman) și păreau să fie mai preocupați de politică decât de religie. Pentru că erau concilianți cu Roma și reprezentau clasa superioară bogată, nu aveau o relație bună cu oamenii de rând și nici oamenii de rând nu aveau o părere bună despre ei. Oamenii de rând se raportau mai bine la cei care aparțineau partidei fariseilor. Deși saducheii dețineau majoritatea locurilor din Sanhedrin, istoria arată că, de cele mai multe ori, au fost nevoiți să accepte ideile minorității fariseice, deoarece fariseii erau mai populari în rândul maselor.
Nu toți preoții erau saduchei, dar mulți dintre ei erau. Saducheii au păstrat autoritatea Cuvântului scris al lui Dumnezeu, în special cărțile lui Moise (de la Geneza la Deuteronomul). Deși puteau fi lăudați pentru acest lucru, cu siguranță nu erau perfecți în opiniile lor doctrinare. Iată o scurtă listă de credințe ale saducheilor care contrazic Scriptura:
1. Saducheii erau extrem de autosuficienți până la punctul de a nega implicarea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi.
2. Ei negau orice înviere a morților (Matei 22:23; Marcu 12:18-27; Fapte 23:8). Din cauza acestei credințe, saducheii s-au împotrivit cu tărie predicării apostolilor că Isus a înviat din morți.
3. Ei negau viața de după moarte, considerând că sufletul a pierit la moarte și, prin urmare, negând orice pedeapsă sau recompensă după viața pământească.
4. Ei negau existența unei lumi spirituale, adică a îngerilor și a demonilor (Fapte 23:8).
Deoarece saducheii erau mai degrabă un partid politic decât o sectă religioasă, nu s-au preocupat de Isus până când s-au temut că acesta ar putea atrage atenția nedorită a romanilor. În acel moment, saducheii s-au alăturat fariseilor și au conspirat pentru a-L omorî pe Hristos (Ioan 11:48-50; Marcu 14:53; 15:1). Alte mențiuni despre saduchei se găsesc în Fapte 4:1 și Fapte 5:17, iar saducheii sunt implicați în moartea lui Iacov, fratele lui Ioan, în Fapte 12:1-2. Istoricul Josephus îi leagă, de asemenea, pe saduchei de moartea lui Iacov, fratele lui Isus.
Deoarece saducheii nu au lăsat nicio descriere scrisă despre ei înșiși, tot ceea ce știm despre ceea ce credeau sau ceea ce făceau ei este ceea ce se găsește în Biblie și în sursele de mâna a doua. Potrivit majorității documentelor istorice, inclusiv cele ale lui Josephus, saducheii erau nepoliticoși, aroganți, avizi de putere și se grăbeau să se certe cu cei care nu erau de acord cu ei.
Saducheii au încetat să mai existe ca grup în anul 70 d.Hr., când Ierusalimul și Templul au fost distruse de romani.
English
Cine erau saducheii?
