Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Samuel?
Răspuns
Samuel, al cărui nume înseamnă „auzit de Dumnezeu”, I-a fost dedicat lui Dumnezeu de către mama lui, Ana, ca parte din promisiunea pe care a făcut-o înainte ca el să se nască (1 Samuel .11). Ana fusese stearpă și s-a rugat atât de aprins pentru un copil, încât preotul Eli a crezut că era beată (1 Samuel 1). Dumnezeu i-a dat Anei ceea ce ceruse și, fidelă promisiunii ei, Ana l-a dedicat pe Samuel Domnului. După ce Samuel a fost înțărcat, cel mai probabil la vârsta de patru ani, a fost adus la Tabernacul ca să slujească în subordinea preotului Eli (1 Samuel 1.22-25). Chiar copil fiind, lui Samuel i s-a dat propria tunică, un veșmânt rezervat de obicei preotului, fiindcă slujea înaintea Domnului în cortul întâlnirii în Șilo, unde era ținut chivotul legământului (1 Samuel 2.18, 3.3). În mod tradițional, fiii preotului urmau în lucrarea tatălui lor; totuși, fiii lui Eli, Hofni și Fineas, erau nelegiuiți prin faptul că erau imorali și nesocoteau darul Domnului (1 Samuel 2.17, 22). Între timp, Samuel continua să crească în statură și era plăcut înaintea Domnului și înaintea oamenilor (1 Samuel 2.26).
Într-o vreme în care profețiile și vedeniile erau rare, Samuel a auzit ceea ce la început a crezut că este Eli care îl cheamă în timpul nopții. Deși slujea în cortul întâlnirii, tânărul Samuel încă nu Îl cunoștea pe Domnul, și cuvântul Domnului nu îi fusese încă descoperit (1 Samuel 3.7). Primele trei ori când Domnul l-a chemat pe Samuel, băiatul i-a răspuns lui Eli, Eli a înțeles atunci ce se întâmpla și l-a instruit pe Samuel să-I răspundă Domnului dacă îl chema din nou. Apoi, „Domnul a venit, S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte dăți: «Samuele, Samuele!» Și Samuel a răspuns: «Vorbește, căci robul Tău ascultă»” (1 Samuel 3.10). Dumnezeu i-a dat un mesaj de judecată pe care să i-l transmită lui Eli. În ziua următoare, Samuel a pășit pentru prima dată prin credință și i-a spus lui Eli totul, chiar dacă mesajul conținea vești rele pentru Eli și familia lui (1 Samuel 3.11-18). Eli a răspuns cu acceptare. Credibilitatea lui Samuel ca profet s-a răspândit în tot Israelul, și Dumnezeu a continuat să-Și reveleze Cuvântul Său oamenilor prin Samuel (1 Samuel 3.20-21).
Filistenii, dușmanii permanenți ai lui Israel, au atacat poporul lui Dumnezeu. Fiii lui Eli au fost uciși în bătălie și chivotul legământului a fost capturat de filisteni și dus în Filistia. Când a auzit vestea despre moartea fiilor lui, Eli a murit și el. După câteva luni, filistenii au returnat chivotul Israelului, unde a rămas în Chiriat-Iearim vreme de douăzeci de ani. În timp ce israeliții strigau la Dumnezeu pentru ajutor împotriva asupritorilor filisteni, Samuel le-a spus să lepede dumnezeii falși cărora se închinau. Sub conducerea lui Samuel și prin puterea lui Dumnezeu, filistenii au fost biruiți, și a fost un timp de pace între ei (1 Samuel 7.9-13). Samuel era recunoscut ca judecător al întregului Israel.
La fel ca fiii lui Eli, cei doi fii ai lui Samuel, Ioel și Abia, au păcătuit înaintea Domnului căutând câștig necinstit și pervertind justiția. Samuel îi pusese pe fiii lui judecători, dar bătrânii lui Israel i-au spus lui Samuel că fiindcă este prea bătrân și fiii lui nu calcă în căile lui, voiau ca Samuel să pună peste ei un împărat care să îi conducă, la fel cum aveau celelalte națiuni (1 Samuel 8.1-5). Reacția inițială a lui Samuel la cererea lor a fost de mare neplăcere, și s-a rugat lui Dumnezeu cu privire la acest lucru. Dumnezeu i-a spus lui Samuel că cei din popor nu îl respingeau pe el, ci pe Dumnezeu ca Împărat al lor (1 Samuel 8.6-21).
În cele din urmă, Saul, un beniamit, a fost uns de Samuel ca primul împărat al lui Israel (1 Samuel 10.1). Chiar și așa, Samuel a cerut un semn de la Dumnezeu ca să le arate israeliților ce rău făcuseră că au ales să-l înlocuiască pe adevăratul lor Împărat – Dumnezeu – cu un împărat pământesc (1 Samuel 12.16-18). După un timp, Samuel a aflat că Saul a fost lepădat de Dumnezeu ca conducător al poporului Său, din cauza neascultării lui (1 Samuel 13.11-13). Samuel l-a avertizat imediat pe Saul că Dumnezeu a găsit deja un înlocuitor pentru el (1 Samuel 13.14). După ce Saul a continuat să nu asculte, Samuel l-a condamnat public pe împărat (1 Samuel 15.26). Samuel s-a întors acasă și nu s-a mai dus niciodată la împăratul Saul, dar l-a plâns (1 Samuel 15.35). Dumnezeu i-a dat lui Samuel instrucțiuni ca să aleagă un alt împărat din familia lui Isai (1 Samuel 16.1), și Samuel l-a uns pe fiul cel mai mic al lui Isai, David (1 Samuel 16.13). Samuel a murit însă înainte ca David să fie făcut împărat, și tot Israelul l-a plâns (1 Samuel 25.1).
Viața lui Samuel a avut un rol esențial în istoria lui Israel. A fost un profet, i-a uns pe primii doi împărați ai lui Israel și a fost ultimul din șirul judecătorilor lui Israel, considerat de mulți cel mai mare judecător (Faptele Apostolilor 13.20). Samuel e citat alături de Moise și Aaron ca bărbați care s-au rugat lui Dumnezeu, și le-a răspuns (Psalmul 99.6). Mai târziu în istoria lui Israel, când israeliții trăiau în neascultare de Dumnezeu, Domnul a declarat că depășeau chiar și apărarea pe care ar fi avut-o prin Moise și Samuel, doi dintre cei mai mari mijlocitori ai lui Israel (Ieremia 15.1). Aceasta e o indicație clară a puterii rugăciunilor lui Samuel – și a adâncimii păcatului lui Israel din zilele lui Ieremia.
Sunt multe lucruri de învățat din viața lui Samuel. În special vedem suveranitatea lui Dumnezeu în Israel, indiferent pe cine aleg oamenii să domnească peste ei. Putem permite ca alte lucruri sau alți oameni să ocupe tronul inimii noastre, însă Dumnezeu va rămâne întotdeauna suveran și nu va accepta niciodată uzurpatori ai autorității Sale în viața supușilor Lui.
Ne putem imagina cât de dificil trebuie să fi fost pentru tânărul Samuel să-i dea lui Eli o relatare onestă a primii lui vedenii. Totuși, se pare că, începând de la o vârstă fragedă, loialitatea absolută a lui Samuel era în primul rând față de Dumnezeu. Pot fi momente în care să fim intimidați de cei aflați în autoritate, însă, așa cum a dovedit Samuel nu o dată, Dumnezeu trebuie să rămână prioritatea noastră. Lumea ne poate privi cu cinism atunci când rămânem neclintiți în credință. Totuși, putem avea încredere că Dumnezeu îi va răzbuna pe cei care au rămas credincioși Cuvântului Lui (Psalmul 135.14).
Deși Samuel avea rețineri puternice legat de a lăsa poporul să aibă un împărat, s-a grăbit să-L consulte pe Dumnezeu cu privire la această chestiune și s-a supus deciziei Lui (1 Samuel 8.6-7). Mulți dintre noi Îl putem consulta pe Dumnezeu referitor la deciziile importante din viața noastră, însă câți dintre noi suntem gata să-I acceptăm sfatul și să ne supunem, mai ales când pare a fi împotriva dorințelor noastre? Liderii mai ales pot învăța din exemplul lui Samuel despre puterea pe care și-a luat-o din relația lui strânsă cu Dumnezeu, generată de o viață de rugăciune sănătoasă. Samuel a fost un mare om al rugăciunii, și poporul lui l-a respectat pentru acest lucru (1 Samuel 12.19, 23). Deși Samuel a fost conștient de răul din viața lui Saul, nu a încetat niciodată să se roage și să plângă pentru el. Într-adevăr, Samuel descrie ca fiind un păcat să nu se roage pentru cei care sunt sub grija sa. Poate că îl socotim prea repede pe un frate ca fiind imposibil să mai fie restaurat când îl vedem căzând în păcat. Cu siguranță, planul lui Dumnezeu pentru fiecare individ se va împlini, dar lucrul acesta nu trebuie să ne oprească din a continua să ne rugăm și să purtăm de grijă de cei care sunt mai slabi în credință (Romani 15.1, 1 Tesaloniceni 5.14).
Tema principală în toată viața lui Samuel este că numai Dumnezeu trebuie să primească gloria și onoarea. După ce i-a făcut pe fiii săi judecători, trebuie să fi fost un lucru foarte trist pentru Samuel să afle că nu erau potriviți să conducă. Când L-a consultat pe Dumnezeu cu privire la cererea poporului de a avea un împărat, nu a spus nimic în apărarea fiilor săi. Samuel a fost ascultător de instrucțiunile lui Dumnezeu de a-i da poporului ceea ce cere.
Un verset-cheie în viața lui Samuel are legătură cu cuvintele lui pentru împăratul Saul: „Samuel a zis: «Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.»” (1 Samuel 15.22) Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna prioritatea noastră numărul unu.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Samuel?
