Întrebare
Ce este Sărbătoarea Săptămânilor?
Răspuns
Descrisă în Leviticul 23, Sărbătoarea Săptămânilor este a doua dintre cele trei "sărbători solemne" în cadrul căreia toți bărbații evrei trebuiau să călătorească la Ierusalim pentru a participa (Exodul 23:14-17; 34:22-23; Deuteronomul 16:16). Această sărbătoare importantă își primește numele de la faptul că începe la șapte săptămâni întregi, sau exact 50 de zile, după Sărbătoarea Primelor Roade. Deoarece are loc la exact 50 de zile după sărbătoarea anterioară, această sărbătoare este cunoscută și sub numele de "Cincizecime" (Fapte 2:1).
Fiecare dintre cele trei "sărbători solemne" - Paștele, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor - necesitau ca toți bărbații evrei apți de muncă să călătorească la Ierusalim pentru a participa la sărbătoare și a oferi jertfe. Toate aceste trei sărbători cereau ca jertfele din "primele roade" să fie aduse la Templu ca modalitate de exprimare a mulțumirii pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Sărbătoarea Primelor Roade, celebrată în momentul Paștelui, includea primele roade ale recoltei de orz. Sărbătoarea Săptămânilor celebra primele roade ale recoltei de grâu, iar Sărbătoarea Corturilor implica jertfe din primele roade ale recoltei de măsline și de struguri.
Deoarece Sărbătoarea Săptămânilor era una dintre "sărbătorile recoltei", evreilor li s-a poruncit să aducă Domnului "un nou dar de mâncare" (Leviticul 23:16). Această jertfă trebuia să fie "două zecimi de efă din floarea făinii", care erau "coapte cu aluat". Jertfele trebuiau să fie făcute din primele roade ale recoltei respective (Leviticul 23:17). Împreună cu jertfele de cereale, trebuiau să aducă și șapte miei de un an care erau fără cusur, împreună cu un taur tânăr și doi berbeci. Alte jertfe suplimentare sunt, de asemenea, prescrise în Levitic și în celelalte pasaje care descriu modul în care trebuia să fie respectată această sărbătoare. O altă cerință importantă a acestei sărbători este aceea că, atunci când evreii își recoltau câmpurile, ei trebuiau să lase colțurile câmpului neatinse și să nu strângă "ce rămâne de pe urma secerătorilor" din recoltă, ca o modalitate de a asigura hrana săracilor și a străinilor (Leviticul 23:22).
Pentru evrei, această perioadă de sărbătoare este cunoscută sub numele de Shavuot, cuvânt ebraic care înseamnă "săptămâni". Acesta este unul dintre cele trei nume distincte care sunt folosite în Scriptură pentru a se referi la această importantă sărbătoare evreiască. Fiecare nume subliniază un aspect important al sărbătorii, precum și semnificația sa religioasă și culturală atât pentru evrei, cât și pentru creștini. Pe lângă faptul că este numită Sărbătoarea săptămânilor în Leviticul 23, această sărbătoare specială este numită "Ziua primelor roade" în Numeri 28:26 și "Sărbătoarea strângerii roadelor" în Exodul 23:16.
Sărbătoarea Săptămânilor are loc la exact 50 de zile după Sărbătoarea Primelor Roade. În mod normal, are loc la sfârșitul primăverii, fie în ultima parte a lunii mai, fie la începutul lunii iunie. Spre deosebire de alte sărbători care începeau într-o anumită zi din calendarul ebraic, aceasta este calculată ca fiind la "cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Sabat" (Levitic 23:15-16; Deuteronomul 16:9-10).
La fel ca alte sărbători iudaice, sărbătoarea săptămânilor este importantă prin faptul că prefigurează venirea lui Mesia și slujirea Sa. Fiecare dintre cele șapte sărbători iudaice semnifică un aspect important al planului de răscumpărare al lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
Isus a fost răstignit ca "Miel de Paște" și a înviat din mormânt la Sărbătoarea Primelor Roade. După învierea Sa, Isus a petrecut următoarele 40 de zile învățându-Și ucenicii înainte de a Se înălța la cer (Fapte 1). La 50 de zile după învierea Sa și după ce S-a înălțat la cer pentru a sta la dreapta lui Dumnezeu, Isus a trimis Duhul Sfânt, așa cum a promis (Ioan 14:16-17), pentru a locui în ucenici și a le da putere pentru slujire. Duhul Sfânt promis a sosit în Ziua Cincizecimii, care este un alt nume pentru Sărbătoarea Săptămânilor.
Semnificațiile spirituale ale Sărbătorii Săptămânilor sunt multiple. Unii consideră că cele două pâini cu aluat prefigurează momentul în care Mesia va face ca atât iudeii, cât și neamurile să fie una în El (Efeseni 2:14-15). Aceasta este, de asemenea, singura sărbătoare în care se folosește pâine cu aluat. În Scriptură, drojdia este adesea folosită în mod simbolic pentru păcat, iar pâinea cu aluat folosită la Sărbătoarea Săptămânilor este considerată a fi reprezentativă pentru faptul că în Biserică (Trupul lui Hristos) există încă păcat și va exista până la revenirea lui Hristos.
În ziua Cincizecimii sau a Sărbătorii Săptămânilor, "primele roade" ale Bisericii au fost adunate de Hristos, atunci când aproximativ 3.000 de oameni l-au ascultat pe Petru prezentând Evanghelia, după ce Duhul Sfânt le-a dat putere și i-a umplut pe ucenici cu prezența Sa, așa cum fusese promis. Odată cu prezența promisă a Duhului Sfânt, au început primele roade ale recoltei spirituale a lui Dumnezeu sub Noul Legământ. Astăzi, această seceriș continuă, deoarece oamenii continuă să fie salvați, dar există, de asemenea, un alt seceriș care va veni, prin care Dumnezeu Își va îndrepta din nou atenția spre Israel, astfel încât "tot Israelul va fi mântuit" (Romani 11:26).
English
Ce este Sărbătoarea Săptămânilor?
