Întrebare
Ce era Sfânta Sfintelor?
Răspuns
Încăperea cunoscută sub numele de Sfânta Sfintelor era cea mai din interior și cea mai sacră parte din cortul de demult al întâlnirii al lui Moise și din Templul de la Ierusalim. Sfânta Sfintelor era construită ca un cub perfect. Conținea chivotul legământului, simbolul relației speciale a lui Israel cu Dumnezeu. Sfânta Sfintelor era accesibilă numai pentru marele preot israelit. O dată pe an, de Yom Kippur, Ziua Ispășirii, marelui preot i se permitea să intre în incinta mică, fără ferestre, ca să ardă tămâie și să stropească sângele unui animal de jertfă pe capacul chivotului legământului. Făcând acest lucru, marele preot făcea ispășire pentru păcatele sale și pentru cele ale poporului. Sfânta Sfintelor era separată de restul cortului întâlnirii/templului de către un văl, o draperie imensă, grea, făcută din in subțire și fir albastru, purpuriu și cărămiziu și brodată cu heruvimi aurii.
Dumnezeu a spus că va apărea în Sfânta Sfintelor (Leviticul 16.2), de aici nevoia de văl. Există o barieră între om și Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu nu poate fi accesată de oricine, decât de marele preot, și aceasta numai o dată pe an. „Ochii [lui Dumnezeu] sunt așa de curați că nu pot să vadă răul” (Habacuc 1.13), și El nu poate tolera păcatul. Vălul și ritualurile elaborate îndeplinite de preot erau o aducere aminte a faptului că omul nu poate intra fără grijă și lipsit de reverență în prezența măreață a lui Dumnezeu. Înainte ca preotul să intre în Sfânta Sfintelor în Ziua Ispășirii, trebuia să se spele, să se îmbrace cu veșminte speciale, să aducă tămâie arzând, ca să lase ca fumul să-i acopere ochii de la a-L privi direct pe Dumnezeu, și să aducă sânge de jertfă cu el, ca să facă ispășire pentru păcate (Exodul 28, Leviticul 16, Evrei 9.7).
Semnificația Sfintei Sfintelor pentru creștini se găsește în evenimentele din preajma răstignirii lui Cristos. Când Isus a murit, s-a întâmplat un lucru uimitor: „Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duh Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.” (Matei 27.50-51a) Perdeaua nu a fost ruptă în două de vreun om. A fost un eveniment supranatural înfăptuit de puterea lui Dumnezeu, ca să demonstreze un lucru foarte specific: din cauza morții lui Cristos pe cruce, omul nu mai era separat de Dumnezeu. Sistemul vechi-testamentar al Templului a devenit învechit din cauză că noul legământ a fost ratificat. Nu mai trebuie să depindem de preoți care să aducă jertfe o dată pe an în locul nostru. Trupul lui Cristos s-a „rupt” pe cruce, așa cum perdeaua s-a rupt în Templu, și acum avem acces la Tatăl prin Isus: „... prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său.” (Evrei 10.19-20)
Jertfa o dată pentru totdeauna a lui Cristos a îndepărtat nevoia jertfelor anuale, care nu puteau îndepărta niciodată păcatul (Evrei 10.11). Acele jertfe erau numai o umbră a jertfei perfecte care urma să vină, cea a Mielului Sfânt al lui Dumnezeu, înjunghiat pentru păcatele lumii (Ioan 1.29). Sfânta Sfintelor, prezența directă a lui Dumnezeu, e acum deschisă pentru toți cei care vin la Cristos prin credință. Acolo unde înainte a existat o barieră impunătoare păzită de heruvimi, Dumnezeu a deschis o cale prin sângele vărsat al Fiului Său.
English
Ce era Sfânta Sfintelor?
