Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Ștefan?
Răspuns
Faptele Apostolilor 6.5 ne prezintă un om credincios al lui Dumnezeu pe nume Ștefan, „bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt”. E demn de observat că au existat întotdeauna credincioși dedicați, a căror dragoste și al căror angajament pentru Domnul pare că au strălucit atât de puternic, încât cei din jurul lor au observat, și Ștefan a fost un astfel de om. Nu se cunoaște nimic despre viața personală a lui Ștefan – cine au fost părinții, frații sau surorile sau dacă a avut nevastă și copii; totuși, ceea ce se cunoaște despre el e ceea ce e cu adevărat important. A fost credincios, chiar și atunci când a înfruntat o moarte sigură.
Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați aleși ca să fie responsabili de distribuirea mâncării la văduve în Biserica Primară, după ce se iscase o dispută și apostolii au recunoscut că aveau nevoie de ajutor. Era, de asemenea, „plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod” (Faptele Apostolilor 6.8). S-a iscat opoziție, dar oamenii care s-au disputat cu Ștefan nu făceau față înțelepciunii care îi era dată de Duhul Sfânt. Așadar, oamenii au decis să-l acuze în mod fals pe Ștefan, etichetându-l ca blasfemator și arestându-l (Faptele Apostolilor 6.11-14).
Faptele Apostolilor 7 consemnează mărturia lui Ștefan, care este probabil cea mai detaliată și concisă istorie a lui Israel și a relației poporului cu Dumnezeu dintre toate relatările din Scriptură. Ștefan nu era preocupat de existența sa pământească, hotărând în schimb să stea ferm de partea lui Isus Cristos, indiferent de consecințe. Dumnezeu l-a inspirat să vorbească cu îndrăzneală, acuzându-i direct pe israeliți de eșecul lor de a-L recunoaște pe Isus, Mesia lor, respingându-L și omorându-L, la fel cum i-au omorât și pe Zaharia și pe ceilalți profeți și oameni neprihăniți de-a lungul generațiilor. Cuvântarea lui Ștefan era o acuzare împotriva lui Israel și a eșecului lui, ca popor ales al lui Dumnezeu căruia i-a fost dată Legea, lucrurile sfinte și promisiunea despre Mesia. În mod natural, aceste acuzații, deși adevărate, nu au fost primite bine de către evrei.
În cuvântarea sa, Ștefan le-a amintit de patriarhul lor credincios, Avraam, și de felul în care Dumnezeu l-a condus dintr-o țară păgână în țara lui Israel, unde a făcut un legământ cu el. A vorbit despre călătoria poporului lui, de la șederea lui Iosif în Egipt până la eliberarea lor prin Moise, după 400 de ani. Le-a adus aminte de felul în care Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu în pustiul Madian, într-un tufiș care ardea, și a explicat felul în care Dumnezeu i-a dat putere lui Moise să conducă poporul Lui de la idolatrie și sclavie la libertate și un timp de odihnă în Țara Promisă. În toată cuvântarea lui, le-a adus aminte în mod repetat de continua lor rebeliune și idolatrie, în ciuda lucrărilor mărețe ale lui Dumnezeu la care au fost martori, în acest fel acuzându-i cu propria istorie, lucru care numai i-a iritat, până în punctul în care nu au vrut să audă mai multe.
Legea lui Moise afirmă că păcatul blasfemiei merită o pedeapsă cu moartea, de obicei prin lapidare (Numeri 15.30-36). Chiar înainte ca acești evrei aroganți, nerăscumpărați să pună în aplicare pedeapsa prescrisă și să înceapă să-l lovească cu pietre pe Ștefan, Faptele Apostolilor 7.55-56 consemnează ultimele momente din viața lui pământească, chiar înainte să pășească prin vălul dintre pământ și cer: „Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: «Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.»”
Cuvintele din Coloseni 3.2-3 e posibil să fi fost scrise despre viața lui Ștefan, chiar dacă se aplică tuturor credincioșilor: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” Viața lui Ștefan – și chiar mai mult moartea sa – trebuie să fie un exemplu pentru felul în care fiecare credincios trebuie să se străduiască să trăiască: dedicat Domnului chiar și în fața morții; credincios propovăduirii Evangheliei cu îndrăzneală; în cunoștința adevărului lui Dumnezeu; și doritor să fie folosit de Dumnezeu pentru planul și scopul Lui. Mărturia lui Ștefan continuă să stea ca un far, o lumină pentru o lume pierdută și pe moarte, cât și ca o istorie plină de acuratețe despre copiii lui Avraam.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Ștefan?
