Întrebare
Ce este Zidul Plângerii?
Răspuns
Zidul Plângerii, cunoscut și ca Zidul de Apus, este o secțiune înaltă de 56 de metri din vechiul zid ridicat de Irod cel Mare ca zid de sprijin al complexului de pe Muntele Templului. Zidul Plângerii se află pe latura vestică a Muntelui Templului, în Cetatea Veche a Ierusalimului. Irod cel Mare a construit cele mai vechi straturi ale zidului între anii 20 și 19 î.Cr., când a fost construit al doilea Templu al evreilor. Zidurile se întind pe o lungime de aproape 500 m, însă casele construite lângă el ascund cea mai mare parte din lungimea lui. Astăzi, partea expusă a Zidului Plângerii e în fața unei piețe largi în Cartierul Evreiesc și a fost un loc de pelerinaj și rugăciune pentru evrei începând din secolul al XVI-lea. Trebuie observat că evreii de obicei nu folosesc termenul de „Zidul Plângerii”, ci preferă termenul „Zidul de Apus” sau „Ha-Kotel” („Zidul”.)
Cel puțin șaptesprezece straturi ale Zidului Plângerii sunt mai jos de nivelul străzii, dar pietrele masive de jos, numite moloane, ale porțiunii vizibile, datează din timpul lui Irod. Aceste pietre de calcar colosale, fiecare dintre ele cântărind între una și opt tone, au fost realizate cu precizie și măiestrie, astfel încât se potrivesc perfect între ele fără mortar. Totuși, unele îmbinări s-au erodat, și evreii ortodocși umplu multe dintre crăpăturile din blocurile de jos cu rugăciuni scrise. În fiecare zi, mulți evrei se adună la zid să se roage, cântând monoton și legănându-se în fața zidului. Conduc rugăciuni zilnice și de Sabat și celebrează Bar și Bat Mițvá.
Zidul Plângerii își ia numele de la termenul tradițional arab pentru zid, El-Mabka („Locul Plângerii”), datorită durerii pe care o exprimă evreii pentru pierderea Templului lor. Evreii au încetat să folosească termenul „Zidul Plângerii” după Războiul de Șase Zile din 1967. Odată ce Ierusalimul s-a aflat din nou sub stăpânire israeliană, evreii au adoptat poziția oficială că Zidul de Apus trebuie să fie un loc de celebrare generală, nu de plângere.
În fiecare an în Tisha B'Av, în august, evreii țin un post pentru a comemora distrugerea ambelor temple, iar închinătorii recită Plângeri și alte elegii. Primul Templu, Templul lui Solomon, a fost construit în timpul domniei sale, în anii 970-930 î.Cr., și a fost distrus de Nebucadnețar și de babilonieni în 586 î.Cr. Templul a fost reconstruit în 516 î.Cr., cu o extindere semnificativă în anul 19 î.Cr. de către Irod. Romanii, sub Titus, au distrus Templul lui Irod în anul 70 d.Cr., pentru a zdrobi revolta evreilor care dura de patru ani.
Distrugerea Templului lui Irod în anul 70 d.Cr. de Titus a fost prezisă de Isus în Matei 24.1-2 și în Luca 23.28-31. Biblia a prezis și restaurarea evreilor în țara lor natală (Ezechiel 36.24, 33-35). Națiunea lui Israel a fost restabilită în 15 mai 1948, printr-o rezoluție ONU.
Deși poporul evreu a fost restaurat ca națiune geografică și politică, urmează să fie restaurați în viitor la relația de legământ cu Dumnezeu, pentru că L-au respins pe Mesia lor, Isus Cristos. Ca o consecință a respingerii lui Mesia de către Israel, Dumnezeu a oprit temporar lucrarea Lui cu națiunea fizică a lui Israel. Israelul va fi în cele din urmă restaurat, și Dumnezeu Își va împlini toate promisiunile față de popor. Astăzi Dumnezeu lucrează prin Biserica Lui, toți – evrei și dintre neamuri – în care locuiește Duhul Sfânt (Romani 1.16, 2.28-29). În epoca legământului celui nou în Isus Cristos, cei care primesc iertarea și salvarea prin jertfa ispășitoare a lui Isus devin copii ai lui Dumnezeu și prin urmare sunt numiți „sămânța lui Avraam” (Galateni 3.26-29).
English
Ce este Zidul Plângerii?
