Întrebare
Ce este Ziua Judecății?
Răspuns
Ziua Judecății de Apoi este ziua judecății finale, ultime a lui Dumnezeu asupra omenirii păcătoase. Există o serie de pasaje în Scriptură care se referă la judecata finală după moarte, la sfârșitul timpurilor, când toată lumea va sta în fața lui Dumnezeu și El va face judecata finală asupra vieții lor.
Biblia ne avertizează cu privire la Ziua Judecății. Prorocul Maleahi a scris: "Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură." (Maleahi 4:1) Ioan Botezătorul a vorbit despre nevoia de a "fugi de mânia viitoare" (Luca 3:7). Pavel le-a scris celor nepocăiți: "Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui." (Romani 2:5-6; cf. Psalmul 62:12). Ziua Judecății este un lucru sigur.
Scriptura consemnează mai multe momente în care Dumnezeu a judecat persoane și națiuni. De exemplu, Isaia 17-23 este o serie de judecăți pronunțate împotriva Damascului, Egiptului, Cușului, Babilonului, Egiptului, Arabiei, Ierusalimului și Tirului. Aceste judecăți localizate servesc la prefigurarea judecății viitoare (Isaia 24 descrie judecata lui Dumnezeu asupra întregii lumi). Adesea există o judecată temporală asupra păcatului care are loc în această viață, dar judecata finală va avea loc la sfârșitul timpului. Apocalipsa 19:17-21 relatează o mare bătălie în care dușmanii lui Dumnezeu sunt măcelăriți (și aceasta poate fi imaginea la care se gândesc majoritatea oamenilor când se gândesc la Ziua Judecății). Totuși, aceasta este doar o judecată temporală asupra oamenilor aflați în viață la momentul marii bătălii. Judecata finală îi va cuprinde pe toți cei care au trăit vreodată și îi va trimite pe oameni la destinul lor final.
Apocalipsa 20:11-15 conține una dintre cele mai vii descrieri ale Zilei Judecății: "Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc."
În acest pasaj, vedem că Dumnezeu este judecătorul final. Potrivit lui Isus, Fiul este cel care va face judecata finală, deci El trebuie să fie Cel care stă pe tron (Ioan 5:16-30; cf. Apocalipsa 7:17).
De asemenea, vedem că această judecată este cuprinzătoare. Este vorba de toți cei care au murit vreodată, mici și mari (atât nesemnificativi, cât și semnificativi). Nimeni nu scapă de Ziua Judecății.
Judecata din Ziua Judecății se desfășoară în funcție de ceea ce indivizii au făcut în viața lor - ei sunt judecați în funcție de faptele lor. O persoană nu va fi judecată în funcție de ceea ce au făcut sau nu au făcut alții; ea este judecată singură, și este responsabilă pentru propriile sale acțiuni.
Deși judecata se bazează pe fapte, nu este o cântărire a faptelor bune față de cele rele. În cele din urmă, intrarea noastră în rai sau în iad se bazează pe faptul că numele noastre sunt sau nu înregistrate în cartea vieții. Cei care nu sunt înregistrați în cartea vieții vor fi aruncați în iazul de foc. Apocalipsa 21:27 reiterează faptul că doar cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieții Mielului vor intra în cerul nou și pe pământul nou.
Având în vedere mizele mari implicate (destinul etern), ar fi bine ca cineva să se asigure că este pregătit în avans pentru Ziua Judecății Finale. Cum poate un păcătos vinovat (și toți suntem vinovați) să aibă numele scris în Cartea vieții Mielului și, prin urmare, să stea în fața Lui la judecata finală și să fie declarat "nevinovat"? Cum poate un păcătos să fie justificat în fața unui Dumnezeu sfânt și drept și să evite mânia Sa? Biblia ne oferă un răspuns clar.
"Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." (Romani 5:1). Persoana care are credință în Hristos a avut deja judecata pronunțată. Acea persoană a fost justificată - adică declarată neprihănită - de Dumnezeu pe baza lucrării perfecte a lui Hristos în locul său. Este ca și cum judecata finală care ar fi avut loc în Ziua Judecății a fost pronunțată în avans. Toți cei care au credință în Hristos sunt declarați neprihăniți, iar numele lor sunt scrise în Cartea vieții Mielului. Ei nu au de ce să se teamă în Ziua Judecății, fiindcă pedeapsa lor a fost deja purtată de Hristos pe cruce (Romani 8:1). Pentru cei care au credință în Hristos, Ziua Judecății va fi ziua mântuirii finale, când vor fi salvați de toate efectele negative ale păcatului (Maleahi 4:2-3).
"Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă." (Evrei 9:27-28)
English
Ce este Ziua Judecății?
